Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Ţin să menţionez că şi aici, la Periprava, Ion V.Georgescu era urmărit şi anchetat de securitate destul de des.Datorită atitudinii luate de el şi a sfaturilor pe care ni le-a datnouă, celor mulţi, am reuşit să ne salvăm vieţile, scăpând de onouă tentativă de reeducare, ce se pregătea cu mult.S-a eliberat în 12 sept. 1962. Noi am continuat luptaîmpotriva celor care voiau să instituie reeducarea până în 1963,când am reuşit să-i dăm pe nebuni peste cap.După eliberarea mea, din 6 mai 1964, am reuşit să iaulegătura cu prof. Ion V. Georgescu, bucurându-ne că am scăpatcu bine din infern. Ne făceam vizite la Bucureşti şi Lugoj.În 17 iunie 1976, când am fost la el acasă, la Bucureşti, aţinut să-mi spună multe lucruri. A fost chemat de multe ori desecuritate. Ba chiar l-au şi reţinut câte două, trei zile. Securitateaera la curent cu vizitele noastre, unul la altul. Mi-a şi spus să numă feresc de prietenia noastră. A declarat tot ce ştia despre noi.Aşa-mi explic eu acum faptul că aveam permanent un agentdupă mine. Asta a fost şi după revoluţia din 1989. Nu esteexclus ca şi acum, acest purtător de grijă să fie după mine. Ziuade 17 iunie 1976 a fost şi ultima întâlnire a noastră. În 21 dec.1976 a murit în urma unui atac de cord. În legătură cu moartealui se pot spune multe lucruri. Când am fost la el, în iunie 1976,mi-a destăinuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. Înacel an, a făcut un control medical, cu analizele respective, laAcademia de Ştiinţe Medicale, unde avea o nepoată angajată.Acolo, medicul respectiv i-a spus că tratamentul care i s-aaplicat, de ani de zile, a fost greşit. I-a provocat un procesT.B.C. la fundul de ochi. Boala era destul de avansată şi nu ştiaudacă se mai poate face ceva. Într-adevăr, nu s-a mai putut facenimic. În 21 dec. 1976 a decedat. S-ar putea interpreta că acest280