Atanasie Berzescu - Despre demnitate

igadă după brigadă, cu apelul făcut şi gata de plecare. Ajunşila grădină, încadraţi de ostaşii de pază, ne aşezau pe un singurrând, fiind luaţi în primire de gardianul cu grădina. InginerulSavu, deţinut şi el, ne repartiza la lucru. În fiecare seară îşi făceaplanul pentru a doua zi. Stăteam în cameră cu el şi cu unchiulmeu, Petru Berzescu, care lucra la grajd. Avea o căruţă înprimire. O ducea foarte bine. Era în elementul lui. Ne întâlneamseara în cameră. Cu noi în aceeaşi cameră mai era şi ConstantinPascu. Seara, de multe ori, Pascu se ducea la patul lui Savu,unde legau lungi discuţii. Au fost colegi de an la facultatea deagronomie. Fiind şi eu pe aproape cu patul, adesea luam şi euparte la aceste amicale discuţii.Uica Pătru mai primea de acasă şi pachet. Deci avea şilegătură cu familia, într-un fel oarecare. Eu însă nu mă bucuramde acest drept.El se scula la ora 3 dimineaţa pentru a pregăti caii şicăruţa. Era pe postul de conductor de căruţă. După el venea unsoldat în colonie, care-l şi escorta. Fiecare căruţă era dată înprimire unui ostaş care răspundea de om şi căruţă. Erau bineorganizaţi în desfăşurarea muncii de conductori de căruţe.Trecut-am amândoi, prin ciur şi prin dârmon, dar nu nedam bătuţi. La înfăţişare, nu mai arăta aşa de slăbit. Seîntremase. Mâncarea era suficientă. Lotul de parcare al căruţelorfiind aproape de bucătărie, primeau mâncarea pe săturate.Dreptul comun, care lucra la bucătărie, nu voia să mănânce de lacazan. Aşa că porţiile lor de mâncare le cedaseră conductorilornoştri de la căruţe. De la el din pachet nu mai putea să mănânce.Astfel se face că eu şi Costică Pascu, mâncam din pachetul lui.Se bucura când îi spuneam că am umblat la provizii.Erau peste zece căruţe. Mergea acest convoi de căruţeprin toată delta. Adeseori se duceau şi până-n inima pădurii,292