Atanasie Berzescu - Despre demnitate

prin W.C.-uri, pe la anumite colţuri prin fabrică. Citeam şi noice apucam. Nefiind siguri de ziua de mâine, gardienii nu ştiau ceatitudine să ia. Prin oraş, în mod sigur că se discuta despre ce seîntâmplă în UNGARIA. Speriaţi şi ei de noile întorsături, nu maiaveau grija noastră. Fiecare voia să scape de un coşmar —cizma rusească. Nu numai noi, cei întemniţaţi şi zăvorâţi, nevoiam liberi, dar şi ei, cei care ne păzeau pe noi, doreaulibertatea, descătuşarea de opresor. Plutea, pe atunci, un duh allibertăţii deasupra Europei Centrale şi de Est, deasupra celor dedupă Cortina de Fier.Nichita Hruşciov voia să fie altfel decât Stalin. Privirilelui se îndreptau spre Apus, spre lumea liberă. Probabil, intuisecă drumul cel bun nu este totalitarismul, ci democraţia, nueconomia dirijată, ci aceea de piaţă. Cu toate acestea, nu s-aputut desprinde de totalitarism. A mers pe drumul despoţilor dela Kremlin, realizând teroarea în rândul popoarelor. Au trebuitsă treacă ani mulţi până când a apărut Gorbaciov, care a semnatsentinţa de condamnare la moarte a comunismului.În Aiud, anul 1956 aduce multă speranţă în rândurilenoastre, ca şi-n cel al pazei, dar şi un tragism nebănuit, dupăcum vom vedea în cele ce urmează. Plutea nesiguranţa însă.Alternanţa între teamă şi nădejde. Nimeni nu ştia ce va fi mâine.Aşa se scurgeau zilele, una după alta, fără să dai de un capăt.În spital, unde mă aflam pe atunci, tot în acelaşi pat,atmosfera era aceeaşi ca-n toată închisoarea. Mergeam zilnic laplimbare, mai degajaţi parcă, aşteptam ceva să vină. Informaţiimai primeam de la noii veniţi în spital. Cât puteau, ei neîncurajau.Spre toamnă, după octombrie, mai bine zis, se simte căceva s-a schimbat afară. Se-năspriseră lucrurile. Gardienii devinmai morocănoşi şi mai puţin comunicativi.221