Atanasie Berzescu - Despre demnitate

La auzul acestei înfruntări oţelite, fără nici un cuvânt, îiîntoarce spatele şi pleacă. Din acel moment Vintilescu i-adevenit duşman de moarte.După lovitura de stat a lui Antonescu, botezată de el“rebeliune”, Vintilescu prinde aripi. Îl urmăreşte pe I.V.Georgescu pas cu pas.Plecând din ţară, Horia Sima lasă la conducerea MişcăriiLegionare din ţară pe Ion V. Georgescu. Pe umerii lui apasă osarcină grea. Destinele neamului alături de Horia Sima sunt înmâinile lui. În 22 iunie, România declară război Rusiei. Prinuneltirile lui, Vintilescu reuşeşte să-l trimită pe front pe Ion V.Georgescu. După doi ani de front, se întoarce la catedră. Fiindbine pregătit, ajunge titularul catedrei de Istoria Biblică laFacultatea de Teologie din Bucureşti. În situaţia aceasta îl prindevenimentele de la 23 august 1944. Era unul din vârfurileMişcării Legionare din ţară.Într-o zi de august 1945, pe la sfârşit de lună, cu seninulcerului scăldat de razele soarelui dogoritor, Ion V. Georgescu,sumar îmbrăcat de vară, cu o cămaşă cu mâneci scurte, pantalonialbi şi cu sandale în picioare, venea de la facultate, agale, sprecasă. Se mai oprea din loc în loc, uitându-se pe la vitrine. Acasăîl aşteptau doi copii, Răzvan şi Bogdan, şi soţia Ariana. Înînvălmăşeala gândurilor se trezeşte cu doi bărbaţi în floareavârstei în faţă, întrebându-l de sănătate, într-o româneascăperfectă. Cei doi îl încadrează între ei, prinzându-l de braţe. Aşa,cu mult calm, îl poftesc cu ei până la maşină. Îl obligă să intre înmaşină şi zboară cu el până la aeroport, unde zoriţi îl aruncă deavalma în avion. În avion, tot timpul, cei doi mascau multăbunăvoinţă şi respect.Iată-l pe Ion V. Georgescu, în plină zi de vară a anului1945, la 36 de ani, răpit de pe străzile Bucureştiului, urcat în267