Atanasie Berzescu - Despre demnitate

— “Bacul era un şlep metalic afectat în mod obişnuittransportului cerealelor şi care fusese amenajat pentru cazareanoastră. Când spun amenajat sunt îndatoritor, fiindcă în afaraunei sobe improvizate în străfundurile sale erau instalatepaturile în trei rânduri suprapuse într-o întunecime totală, fărănici o instalaţie electrică. În această burtă metalică urma să fimadăpostiţi în cursul nopţii pe toată durata campaniei. Soba eraimprovizaţie ad-hoc, iar combustibilul era tot stuful, în limitacelui pe care puteam să-l sustragem din necesităţile bucătărieişi ale spălătoriei improvizate. În burta bacului unde erauinstalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe oscară, aproape verticală şi numai aceia care au trăit în acestecondiţii au realizat echilibristica la care erau supuşi deţinuţii deserviciu care trebuiau să evacueze tinetele şi să aducă hrana.Pentru a ilustra condiţiile noastre de viaţă este nevoie a amintinişte detalii fără de care imaginea nu ar putea să capete uncontur real: tinetele erau nişte ciubere ale căror extremităţierau prevăzute cu două orificii-ureche prin care se trecea unbăţ pentru a fi purtate; la cei peste 300 de inşi pe care îiadăpostea închisoarea improvizată, aceste recipiente erauinsuficiente, mai ales din cauza efortului fizic şi a frigului dinîncăpere, erau folosite în timpul nopţii de nenumărate ori, astfelcă în genere erau pline ochi. Urcarea pe această scară verticalăse făcea printr-o procedură sui generis, în care unul din cei cemanipulau recipientul urca câte o treaptă sprijinindu-se derampă, iar colegul său îşi sprijinea prăjina pe umăr ca să poatăasigura, cât de cât, orizontalitatea ciubărului, pentru a nu fiîmproşcaţi de conţinut. Urcarea scării trebuia să se petreacăîntr-un ritm lent, ori aici timpul era foarte scurt, ieşirea de lalucru fiind în mod general planificată pentru ora 5 dimineaţa.Deşteptarea se dădea la ora 4 dimineaţa, iar timpul rămas302