Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Ne adunăm câţiva, în frunte cu prof. Ion V. Georgescu, săchibzuim. După lungi discuţii, ajungem la concluzia că avemnevoie de timp. Să prelungim starea aceasta de trecere, de ladestindere la saltul în reeducare. Prof. Ion V. Georgescu, cuexperienţa lui din Siberia şi cu intuiţia lui asupra primejdieideclanşării unui nou măcel în rândurile noastre, vine şi ne spunecă noi trebuie neapărat să ne menţinem pe poziţia luată întoamna târzie a anului 1961. Să continuăm travaliul pentrucomunicări literare în cadrul clubului nostru.La bibliotecă era un mare număr de cărţi care elogiaupedagogia marelui educator rus Makarenko. Angheliu, care laora aceea devenise brigadierul şef al coloniei, se străduia să-lconvingă pe maiorul Ioaniţescu, ajutorul de comandant alcoloniei, că este un Makarenko al nostru, al românilor. Se cerea,deci, să acţionăm repede. Să le-o luăm înainte torţionarilor.La îndemnul lui Ion V. Georgescu, am optat pentru o calede mijloc în elogierea comunismului. Lucrările să respectefondul literar. Să ne alegem, pe cât este posibil, subiecte dinclasicii noştri, câţi mai rămăseseră în bibliotecă. Din clasicii ruşierau mai multe. La finele lucrării, să recunoaştem bunăvoinţapartidului de a ne reda societăţii. Pentru a îmblânzi atmosfera şia abate atenţia celor care declaraseră reeducarea, Ion V.Georgescu ne recomandă clasicii ruşi ca subiecte de lucrări şicei care au simpatizat cu ei, din scriitorii români. Aici intra şiSadoveanu. Ca un cuvânt de ordine, prof. Georgescu ne impunesă tragem de timp. Primul care a luat un subiect a fost I.V.Georgescu.Când am transmis acest lucru, anume hotărârea noastră dea continua comunicările literare în cadrul clubului, Angheliu s-aluminat la faţă, bucurându-se din plin. Mult mai volubil înmanifestare, şi-a dat drumul la limbă. Suferea de logoree.317