Atanasie Berzescu - Despre demnitate

văzându-l pe Fecioru că rămâne uimit, nevenindu-i să creadă, îiînmânează declaraţiile celor trei foşti prieteni ai lui Angheliu. N-a durat o săptămână şi apare în colonie un grup de ofiţeri străini.Era şi comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne adună la club,unde unul din ofiţerii străini ne pune un şir de întrebări înlegătură cu Angheliu. După o oră de anchete şi explicaţii, neanunţă că Angheliu nu va mai fi brigadier şef în colonie.Aceasta era pe la sfârşitul lui octombrie 1963.În acele clipe, o rumoare a prins toată sala clubului. Toţiam încercat momente de euforie. Era un torent al bucuriei,manifestat în tăcere. Toţi, fără excepţie, fiecare în felul său, nerugam şi mulţumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase să câştigăm obătălie, După câteva zile, am ales un alt brigadier şef, din parteanoastră. Comandantul, la indicaţiile lui Corneliu Octavian, l-anumit brigadier şef pe Ion Itu, un om cu mult curaj şi cu multbun simţ.După acest eveniment s-a produs o uşoară destindere.Începuseră gardienii să se facă, din nou, tot mai puţin văzuţiprintre noi. Comunicările literare de la club au încetat. Clubul,din nou, devine sală de lectură şi loc de întâlniri ocazionale.Acum am reuşit eu să-l plasez pe uica Pătru la atelierul decizmărie. Încă mai era maiorul Ioaniţescu comandant ajutor.Când a făcut propunerea Ion Itu, ca să-i aprobe lui PătruBerzescu să intre la cizmărie, Ioaniţescu a sărit în sus, auzind denumele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celălalt unchial meu şi fratele mai mic al lui uica Pătru, Ion Berzescu. I-atrebuit lui Ion Itu câteva zile să-i explice că nu-i el cel de laAiud. De fapt, Itu îl adusese imediat la atelier, avândîncuviinţarea lui Fecioru, comandantul coloniei. Iată-l acum peuica Pătru şi cizmar. I-a prins bine, că, în câteva luni, prinsesemeserie destul de bine.327