Atanasie Berzescu - Despre demnitate

confecţioneze aşa multe jucării. Numărul muncitorilor s-a mairedus. Atât eu cât şi părintele Mitoiu, nefiind agreaţi politic, amfost daţi la munca cea mai grea din fabrică, secţia de prelucrare alemnului, la Rotărie. Aşa se face că am ajuns eu împreună cuMitoiu să lucrăm la roate.Mă întorc iarăşi pentru o clipă la jucării, mărturisind trăiriinterioare, de o mare cuprindere sufletească, ţinând de crudarealitate, Libertate-Robie. Lucrând cu migală la jucării, gândulmeu zbura adesea la cei dragi de acasă. Aveam un fiu de trei ani,la ora când, prin mâinile mele, treceau jucării, una mai frumoasăca alta. Mă întrebam de multe ori dacă şi copilul meu avea înmâinile lui vreo jucărie din cele făcute de noi, ca să se joace cuea? La ora aceea, nu numai eu gândeam aşa, ci toţi care aveaucopii acasă. Gândul nostru zbura la ei, văzându-i cu traista plinăde jucării.La vremea aceea, noi toţi, cei întemniţaţi, eram niştejucării în mâinile destinului, parcă. Viaţa se juca cu noi atât decrud. Cu noi care am îndrăznit să zicem NU răului, să neopunem cu preţul vieţii puhoiului din răsăritul satanizat.LA ROTĂRIEDacă am îndrăznit să mă opun şi să nu primesc a lucra cupoliticul, am ajuns la Rotărie, unde se muncea din greu. Puteamsă ajung la tâmplărie, unde se lucra mult mai uşor, sau la mobilăfină, unde mulţi din prietenii mei lucrau. Acolo lucra şi IonBohotici, Dumnezeu să-l odihnească în pace, că el a fost primulcare a venit la mine şi m-a încurajat.147