Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Cu adevărat era un mare risc. Dacă am fi fost prinşi, eu aşfi fost dat afară din infirmerie, iar Ion Banda dat afară de lamunca lui. Cel de Sus ne-a ajutat însă, reuşind la rândul nostrusă-l ajutăm pe uica Pătru.Ne luptăm cu viaţa, după puterile noastre, în acest iad,fără sfârşit parcă, din acest colţ de lume.S-au scurs zilele-n şir cu munca silnică în spate. Spretoamnă auzim că se formează un lot de câteva sute de oameni,urmând să fim transferaţi în altă parte. Unde? Nu ştia nimeni săne spună. Prin aer plutea speranţa în mai bine. În acest lot aintrat şi unchiul meu, Petru Berzescu. Când a venit de la Aiud, i-au dat 72 de luni pedeapsă administrativă, adică 6 ani lagăr. Deplecare s-a bucurat mult. Spera în mai bine. În acelaşi timp, însă,îi părea rău că mă lasă aici, în iad. În fiecare dimineaţă noi nevedeam la geam. Îi spusese Banda să se uite. Ne ţinea la curentcu tot ce se întâmplă în lagăr. Gardienii nu prea veneau pe acolo.Era un loc ferit de ochii administraţiei, mai la dos.Ca-n orice lagăr sau închisoare, trebuie să fie şi o ieşiredin impas. Se vede bine că lumea aceasta, în tot complexul ei deexistenţă, este creată în baza unei legi, a armoniei, cu tot răul dinea, care generează din imperfecţiune. Răul nu este altceva decâto absenţă a binelui. Deci este o negaţie. Ca principiu este numaibinele.Să sperăm în el, deşi azi, mai ales, răul se ţine scai de noi.Să luptăm chiar cu preţul vieţii împotriva răului.258