Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Eu am fost prezent în lagărul de la Noua-Culme, cândgeneralul Stoenescu a murit. Acum pot depune mărturie de felulcum a murit şi cu mine sunt miile de deţinuţi care au trecut prinlagărul morţii.La moartea lui, noi am cântat în gând “Cu noi esteDumnezeu”. Preoţii prezenţi în lagăr s-au rugat în tăcere şi auslujit generalului nostru slujba de înmormântare. Noi am făcutce am putut, cu sufletul curat. Voi, cei ce aţi condus ţara laînmormântarea gen. Macri, aţi profanat ceea ce alţii au sfinţit cupreţul vieţii.Să ştiţi că odată veţi plăti în faţa istoriei. Noi, cei care amluptat şi acum la bătrâneţe încă mai luptăm, credem cu tărie căDumnezeu este cu noi.ÎN LIVADA CU CAIŞIÎncepuse să se desprimăvăreze. Soarele parcă se maiapropiase de noi, cei înfriguraţi şi chinuiţi din Noua-Culme. Semai încălzeau bietele oase. Eram amorţiţi de frigul ierniidobrogene. Sfârşiţi de crivăţul pustiitor de la răsărit, maiprindeam şi noi puteri când razele soarelui ne învăluiau.Prindeam şi noi viaţă, ca gâzele pământului, visând la mai bine.Schelete fiind, arătând ca nişte stafii, ne încleştam în disperarede viaţă. De dorul de a trăi, de a supravieţui, rugându-ne, voiamsă biruim, să vieţuim. Şi am reuşit să mai trăim.Soarele dobrogean parcă ne-a trezit la viaţă. Era prinmartie 1959, anul marelui val de arestări în ţară. Tăvălugul roşutrecuse din nou peste poporul nostru. De-a valma, tinerii şibătrânii ţării au umplut închisorile şi lagărele. Li s-a părut lor c-au mai rămas liberi dintre cei mai buni români.261