Atanasie Berzescu - Despre demnitate

vor fi anunţaţi ai lui, de la Teregova, despre el. Mie îmi părearău că-l las în urmă. Ziua mult aşteptată a sosit. Era 12septembrie 1961. Nici o mişcare prin colonie, nici un numestrigat. Ce se întâmplase? ne întrebam noi, cei în cauză, cu inimacât un purice. Spre seară, pe la orele 4 după-masă, un ofiţer culista în mână anunţă 20 de oameni din lotul nostru. Altă listă n-amai urmat la rând. Am tot aşteptat noi, dar nimic la orizont.Noianul de întrebări se bulucea în capul nostru, fără răspunsuri.Ce-o fi? Nimeni nu ştia. Simţeam cu toţii că ceva s-a întâmplat,ceva nu-i în regulă. Doamne, că multe mai sunt de îndurat! nespuneam noi în sinele nostru. Cei 20 de strigaţi şi-au făcutbagajele şi s-au dus. Un lucru ne-a părut nouă suspect. Aceştioameni care au plecat, cu o săptămână înainte de plecare, perând au fost chemaţi de ofiţerul politic. Ce-au discutat, nimeni n-a aflat. În zadar am aşteptat, că liniştea s-a aşternut peste toatăcolonia. Era o linişte prevestitoare de furtună. Nimic şi nici unnume strigat. După o săptămână, toţi cei rămaşi, 101 la număr,am fost chemaţi la clubul coloniei, în sala mare a bibliotecii.Acolo, cu mult fast, am fost poftiţi pe rând la o masă, undeofiţerul politic, cu un maldăr de dosare în faţă, îndeplineaformalitatea de a-l anunţa pe fiecare că ni s-a prelungit cu încătrei ani lagărul. Fiecare treceam şi semnam de luare lacunoştinţă. Pe feţele noastre se citea nedumerire, dar şiresemnare. Deci trebuia să mai facem încă trei ani. În totalaveam 6 ani de lagăr. Mult mai târziu am aflat de ce s-aupetrecut aceste lucruri. Începuse să se dezlege enigma. Cei 20care au plecat din lotul nostru, au fost eliberaţi în urmaangajamentelor luate, că vor colabora cu securitatea, afară, înlibertate. Unul din cei care a plecat în aceste condiţii era dintr-ocomună apropiată de Teregova. Îmi cunoştea foarte bine familia.Era din Mehadica. Acum este mort de multă vreme. Dumnezeu309