Atanasie Berzescu - Despre demnitate

stat două săptămâni. Atunci am cunoscut iadul transferului cuvagonul-dubă.PĂRUL DE LA ALBA-IULIAEra în vara anului 1943, început de iulie, cald ca-n lunalui cuptor. În gara oraşului, forfotă. Sosise un vagon-dubă de laPloieşti. Din el începuserăm noi să ne dăm jos, unul după altul,încurajaţi de sudălmile şi bruscările gardienilor. Se întreceauunul pe altul în a înjura şi a striga la noi. Cu picioarele ferecateîn lanţuri grele, în zornăitul lor, traşi unul după altul, ne dădeamcu greu jos din vagonul dubă, încolonându-ne pe peronul gării.Lumea nu prea obişnuită atunci cu astfel de pasageri,înmărmurită, se uita la noi. Eram un grup de peste 30 de tineri,elevi şi studenţi, veniţi de la Sibiu, unde am fost judecaţi şicondamnaţi de către Curtea Marţială.În gara de la Alba-Iulia, încolonaţi fiind câte trei în rând,încadraţi de gardieni, am primit comanda de înaintare pe jospână la închisoarea oraşului, care era tocmai în centrul urbei. Înzornăitul lanţurilor, în cadenţă comandată, ne-am făcut intrareaîn cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul, care pentru primadată realizase unirea tuturor românilor. După Burebista şiDecebal ajunsese întâiul voievod al celor trei ţări româneşti,unite acum.Pe asfaltul străzilor cetăţii înaintam noi, fraţii de cruce, însimfonia lanţurilor grele, realizată de impactul lor cu strada. Subarşiţa soarelui, cu broboane de sudoare brăzdându-ne faţa,şiroindu-ne spinarea, cu frunţile în soare, păşeam în necunoscut.30