Atanasie Berzescu - Despre demnitate

spatele proptit de speteaza patului şi glumea cu noi. De multe oriera şi tăios la vorbă. Era stăpânit de un scepticism exagerat.După cum am mai spus, tratamentul nostru era Hidrazida şiPassul. Înghiţeam fiecare din noi ca găina boabele, aceste pastilebinevenite, poate, pentru unii, dar pentru alţii nicidecum. Euînghiţeam şi speram. Nu-mi puneam problema inutilităţiitratamentului. Leonida al meu însă, după o vreme nu mai vrea săia medicamentele. Spunea că nu mai are nici un rost. De acumeste târziu. Le aduna şi le punea bine cu multă grijă. În timpulacesta, la secţia a II-a T.B.C. era internat un tânăr fecior, ca unFăt-Frumos la înfăţişare, bolnav destul de greu la plămâni,Dumitru Oniga. Aveam să mă împrietenesc cu el şi să stămîmpreună mulţi ani de închisoare. Acum şi el, ca şi mine, înciuda oamenilor răi, trăieşte, ducându-şi bătrâneţile la Suceava,bucu-rându-ne cu versurile lui pline de duh şi dragoste de ţară.Leonida Lupaşcu ştia că, la secţie, Mitică Oniga este gravbolnav. Avea grijă de el ca de copilul lui. El nu mai aveasperanţă de scăpare de la moarte. S-a hotărât să nu mai ia pastileşi să i le trimită lui Oniga la secţie. La noi în salon venea pentrutratament un sanitar deţinut, Ion Carabulea. Un om tare bun lasuflet şi cu multă dăruire. Leonida îi dă Hidrazida şi Passul,adunate mai multe la un loc, lui Carabulea ca să le ducă luiOniga la secţie. Zis şi făcut. Aşa a ajuns Mitică Oniga să se facăbine şi să se salveze de la moarte. Cei de la secţie nu primeautratament ca noi, cei de la spital.Nu după mult timp, Leonida Lupaşcu se stinge din viaţăsub privirile noastre îndurerate. S-a mai dus un frate de al nostruîn veşnicia vieţii de dincolo.De Aurică Visovan m-am apropiat tare repede, legânduneprintr-o prietenie caldă. Şi azi, la bătrâneţile noastre, arde înnoi această prietenie. Tare m-am bucurat când la sfârşitul lui201