Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Zilnic, noi cei mici din cameră ascultam la cele povestitede cei doi miniştri antonescieni. Pe rând, erau trecuţi prin sita lortoţi foştii miniştri şi generali ai armatei române. Aşa am reuşit şieu să ascult şi să-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumulparcurs de Mareşalul Antonescu în timpul guvernării lui. Certeste că el trebuia tratat ca un erou şi luptător împotrivacomunismului. Nu trebuia prins printr-un ieftin şiretlic şi predatruşilor. Cei care s-au pretat la această scamatorie vor fi judecaţide istorie şi-n mod sigur condamnaţi.Din povestirile generalului Ion Arbore am înţeles multelucruri. Era fiu de preot, ceea ce s-a şi văzut în totcomportamentul lui. Se ruga tot timpul în celulă. Privea lumeadin jurul lui cu multă îngăduinţă şi dragoste. Ne ocrotea câtputea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe nişte copii. La rândune,fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru, cu toateneajunsurile şi păţaniile noastre. Generalul Arbore şi-a petrecutcopilăria în Dobrogea, în apropierea Deltei, la Sarinasuf, undetatăl său era preot. Mai avea un frate, profesor de limba românăla Focşani. Ne povestise mult despre el, cu lucruri bune şifrumoase. Avea o bibliotecă mare şi temeinică, de peste 10.000de volume. Era un om de mare sensibilitate. Spre deosebire deaproape toţi cei cu care el a lucrat afară, în mari funcţii de stat,era de o modestie rară. El credea cu toată căldura în Dumnezeu.A murit la Jilava îngrijind bolnavii. Le spăla rufele de pe ei,murdare de atâta boală, rugându-se lui Hristos. Nu ştiu cum o fifost în libertate, dar aici în temniţă l-a găsit pe Dumnezeu. Afost un om de o mare ţinută morală. Nu l-am auzit o dată bârfindpe cineva. De câte ori Nicolae Mareş se mai scăpa de maivorbea de rău pe cineva, el îi spunea:137