Atanasie Berzescu - Despre demnitate

mai supravieţuim gulagului românesc, el este unul dintre titaniide la Gherla. Dumnezeu i-a dat tărie să reziste până la sfârşit.Din acest salon avea să audă prin ce am trecut eu în salonulmorţii, iulie 1954.Între timp, în salonul meu mai veniseră Tavi Popa, înv.,Constantin Butan, ing., Cepi Stere, medic. Din nou a apărut şiIonel Zeana. Suntem în 1955. Era oarecare destindere. Noi neputeam mişca mai liberi prin spital. Ne duceam unii la alţii învizită, mai ales saloanele 9 şi 10. Tot timpul eram unii la alţii.Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua şi măsuriarbitrare, după bunul plac, că doar Coller era stăpân. În salonul 9a fost internat, dar mai târziu, prin 1956, vara, şi Ion Bohotici.Cu el am stat mult de vorbă. Ne obişnuiserăm unii cu alţii.Dar iată că lucrurile se mai şi schimbă. Nu întotdeaunamerg bine. Ne apropiam de toamna lui 1955, când Petrasievici avenit ca medic la spital. Nu de mult timp, mai venea în vizităprin saloanele noastre un tehnician sanitar, cu gradul de adjutant.Un om mai mult înalt decât mijlociu, subţirel, cu ochiisfredelitori, îmbietori la ură, cu o voce metalică şi campiţigăiată. Se sucea ca un păun printre noi. Avea grijăîntotdeauna să-i vedem gradele de ofiţer adjutant. Adesea veneacu câte o riglă în mână. Mereu o chinuia, învârtind-o în fel şichip.Într-o bună zi, după masă, când liniştea se aşternuse înspital, vreo câţiva din noi, din salonul 10, duserăm în vizită lacei din salonul 9.Se realizase un zumzet uşor, parcă de stup, în salon, deşise vorbea în şoaptă, dar eram opt inşi care veniserăm în vizită.Nepăsători, depănam firul amintirilor. Se părea că lucrurile mergbine. Dar când îi e dat omului să-l ia Sărsăilă în cotăriţă, cumspune o vorbă din bătrâni, îl ia şi din uşa bisericii.218