Atanasie Berzescu - Despre demnitate

La rotărie am fost dat împreună cu părintele Mitoiu. NeaMitu, îi spuneam eu. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare.Era o fire iute la mânie, dar şi cu multă dragoste faţă de om. Înînchisoare s-a purtat cu multă demnitate.Atelierul de rotărie era legat de sala strungurilor în lemn.Acolo erau aşezate tot felul de tejghele şi cai de confecţionatrotile. Toate se desfăşurau de la cele mai simple piese până laroata dată gata pentru fierărie, la încălţat, cum îi spuneau ei înlimbajul tehnic al lor, unde se puneau şinele de fier. Ne-amaşezat şi noi la o tejghea, unde ni s-au dat nişte spiţe de roată, săle finisăm, gata pentru bătut în butuc.Şeful atelierului era Nicolae Pitaru din Negreşti, jud.Vaslui, deci moldovean. Nicolae al nostru era un om foarte bun,rob ca şi noi, crezând cu multă putere în Dumnezeu. Era rotar demeserie. De fapt, cei care conduceau rotăria erau cei doi maiştricivili: Crişan, şeful rotăriei, şi Dragomir, ajutorul lui. În felulcum se purtau cu noi, erau la locul lor. Întotdeauna ne apărau înfaţa conducerii. La începutul activităţii noastre la acest atelier,nu era fixată vreo normă. De-abia acum se aranja atelierul înplină formă.Se primise o comandă de 10.000 de căruţe din parteaarmatei. Pe lângă acestea, încă 2500 de şarete. Comanda eramare. Aşa stând lucrurile, rotăria se organizează în treischimburi. Pitarul Nicolae, maistru rotar deţinut, rămase şefulrotăriei. Lucra numai dimineaţa.Coordonator al atelierelor, de strunguri în lemn, gaterul şial rotăriei era ing. silvic Iosif Roescu. El a fost judecat în lotullui Auschnit, Reşiţa. De naştere era din comuna Rusca, aproapede Teregova. A mai avut un frate învăţător, Ion Roescu. L-amavut şi eu învăţător la Teregova. Ing. Roescu s-a purtat bine întot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrică. După aproape148