Atanasie Berzescu - Despre demnitate

egulamentele coloniei de muncă. Dacă pentru încălţămintegăsisem imediat antidotul schimbând puful de stuf din opinci udcu praf uscat, pentru pufoaicele îmbibate de apă nu existaremediu: trebuia să le purtăm ude pe noi şi numai vântul le maiputea zvânta la suprafaţă. La refuzul nostru de a intra în apă amfost aliniaţi ca într-un pluton de execuţie, iar în faţa noastrăsantinelele şi-au încărcat armele şi puştile mitralieră aşteptândnumai semnalul pentru a deschide focul. Personal, niciodată nuam crezut că acest ordin poate fi dat, dar în acel moment mi-eraperfect indiferent dacă acest ordin va fi dat sau nu. Nu am auzitordinul “Foc” fiindcă acest ordin nu s-a dat, nimeni neputânduşiasuma răspunderea secerării a 300 de vieţi omeneşti. A urmato lungă tocmeală, cu argumente pro şi contra, iar Vanea,brigadierul civil, ne-a mângâiat arătându-ne că şi lucrătoriicivili lucrează în aceleaşi condiţii. Am cedat şi rezultatul a fostcă ne-am semnat singuri sentinţa, fiindcă în aceste condiţii, atrebuit să rezistăm trei luni. E drept că pe parcurs cam 5% dinefectiv s-a prăbuşit plecând pe drumul fără întoarcere.”Fragment din articolul Campania de recoltare astufului la Periprava, pag. 169-175, de CătălinRopală, publicat în “Din documentele rezistenţei”nr.6/1992 — Arhiva Asociaţiei Foştilor DeţinuţiPolitici din RomâniaSeara, când se întorceau, rebegiţi de frig, uzi până la piele,nu ştiau ce să facă mai întâi. Se schimbau de hainele ude,atârnându-le de pat, apoi, care reuşeau, se apropiau de cuptor săse încălzească. Aerul devenea încărcat de vapori de apă,sufocant şi rău mirositor. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-obaie de aburi. Cuptorul se încălzea prea tare. Pereţii bacului,fiind din metal şi fiind complet în apă, ţineau rece. Cei care erau306