Atanasie Berzescu - Despre demnitate

fost sfătuit să nu se atingă de vreo pară. Ne plimbam unul dupăaltul, trecând fiecare pe sub coroana lui. Mai târziu, nu cu mult,au început să cadă, una câte una, la pământ. Erau coapte. De laprima pară căzută la pământ, coaptă fiind, se apropia unul dintrenoi şi ridica para căzută, punând-o lângă tulpină, ca şi cum astaar fi porunca. De la acest prim gest, destul de important, toţi careobservam că vreo pară a căzut o luam şi o aşezam lângă tulpinapărului. Seara, când ne retrăgeam la camere, părul ocrotea lângătulpină o bună grămadă de pere. Trebuie reţinut un lucru, căpână când toate perele s-au copt şi au căzut, nimeni dintre noin-a mâncat o pară. Ştiam că nu este al nostru. Acest fapt a uimitlumea. Administraţia, cu col. Muscă în frunte şi gardienii carene păzeau a rămas uimită de gestul nostru. Au comunicatevenimentul ieşit din comun la Bucureşti. De la interne au venitgeneralul Petrescu şi generalul Pichi Vasiliu, ministrul deinterne. S-au convins la faţa locului. De aici a fost informat şiMareşalul Ion Antonescu. Prin Bucureşti circula această faptă,ieşită din comun, de la unul la altul. Părinţii care veneau lavorbitor ne confirmau acest lucru. — Istoria părului de la Alba-Iulia.Fără să ne dăm seama, noi, fraţii de cruce din toată ţara,trecusem un examen şi încă unul din cele mai mari din viaţanoastră. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în faţaneamului. Am demonstrat că am fost crescuţi în şcoala Frăţiilorde Cruce, unde am învăţat să fim cinstiţi şi corecţi, crezând cutot sufletul nostru în Hristos Iisus, să nu furăm.Atunci am câştigat o bătălie în faţa istoriei. Am dovedit,în acea vreme, că Frăţiile de Cruce, ca şcoală în domeniuleducaţional, nu sunt o utopie.Să aruncăm acum o privire generală asupra istoriculuiFrăţiilor de Cruce şi asupra scopului acestui fenomen în37