Atanasie Berzescu - Despre demnitate

ne la rezistenţă. A fost un Sfânt Crăciun sărac, suferind şinostalgic.Coller a avut grijă să ni-l facă mai sărac decât oricare altăzi. În inimile noastre inundau colindele. Colindam în noicolindul libertăţii.De la Naşterea Domnului, un pas şi ne trezim cu Noul An1955, îmbiindu-ne la nădejdea în mai bine. Ca şi la Crăciun,doctorul Niţu vine la noi în salon cu sorcova, dorindu-ne din totsufletul un an mai bun.Pentru doctorul Costin era anul eliberării. Va merge înpace acasă. Pentru unii, puţini la număr, noul an a adus şibucuria eliberării din iad. Pentru cei mulţi însă, se realizează ostrategie a terorii.Din toată ţara, pe nesimţite parcă, erau aduşi legionarii. Sehotărăşte de sus ca Aiudul să fie numai pentru legionari. Îndecursul anului, mereu soseau loturi, loturi de legionari în Aiud.Câte unul din ei mai venea şi la spital. Aşa a venit inginerulViorel Demian, prof. Aurel Visovan şi ing. Leonida Lupaşcu, însalonul morţii. De la ei am aflat şi noi multe lucruri. În vremeaasta eu mă obişnuisem cu plămânii umflaţi de aer. Speram şi euîn mai bine. Credeam în steaua mea. Nutream această nădejde căvoi ajunge la ai mei.În legătură cu Leonida Lupaşcu sunt de spus mai multelucruri. Se internase destul de bolnav în spital. Era pe rândulmeu de paturi, cam în al treilea pat de la mine. Era un om destulde înalt de statură şi brunet. Cu o voce de tenor, avea multăcăldură şi duioşie în exprimare. Se vedea şi se simţea, mai ales,omul cu multă dragoste pentru semenul său. De altfel, a şidovedit acest lucru. El ştia sigur că nu-i nici o scăpare. Cainginer chimist, îşi dădea seama că stadiul bolii în care ajunsesepleda pentru moarte. Stătea de multe ori în şezut pe pat, cu200