Atanasie Berzescu - Despre demnitate

consideraţi mai periculoşi şi şefii de loturi. Eu am fost legat înlanţuri împreună cu părintele Ioja Sinezei, din comuna Rănusa,jud. Arad. Era un om blând şi bun, cu multă dragoste faţă de omşi cu multă credinţă în Dumnezeu. Suntem amândoi ferecaţi înlanţuri grele. Cătuşele erau groase şi late, reci, ca-n timp deiarnă. Eram pe la sfârşitul lui ianuarie 1950. Părintele IojaSinezie era legat de piciorul stâng. Trebuie să fim foarte atenţi şisă păşim deodată amândoi, că altfel ne împiedicam, sau netrăgeam unul pe altul. Aşa ne-am dus zilele, legaţi în cătuşe şilanţuri grele. Aşa am dormit, aşa am mers împreună la WC. Neuitam unul la altul cu resemnare şi cu speranţa că odată vomscăpa. Blândele priviri ale părintelui Sinezie mă încurajau. Eramai bătrân ca mine. Avea peste 40 de ani.În cătuşe şi lanţuri grele străbăteam în timp spre temniţagrea Aiudul, spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr.Lotul nostru era de 30 de oameni. În drum spre maşinadubă,se realiza simfonia lanţurilor grele. Şi acum păstrez însuflet zornăitul lor de metal ucigător. Am trăit zile de urcuş greude moarte, urcuş greu spre zări de altă lumină, lumina libertăţiipe care acum o plătim scump. Alţii au plătit-o cu viaţa. Ajunşi ladubă, ne urcam foarte greu cu lanţurile la picioare. Împinşi şiînjuraţi de gardieni, ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pepicioare. Cătuşa, fiind grea, rodea prin ciorapii subţiri. Cu chiu,cu vai, intrăm în maşină. Ajunşi la gară, ne aştepta vagonuldubă.Era un vagon special construit pentru deţinuţi, prevăzut cuuşi metalice grele şi cu geamuri cu gratii solide. La gară a fostun alt chin pentru noi, trebuind să ne dăm cu greu jos şi săurcăm în vagonul-dubă. Ne ajutau înjurăturile şi pumniigardienilor. De acum, spre necunoscut. Nimeni nu ne spune uncuvânt despre ţinta drumului. Era un secret al lor. Făcea partedin mijloacele de tortură. Cu părintele Sinezie lângă mine, pe127