Atanasie Berzescu - Despre demnitate

În 16 ianuarie 1949, apare legea care prevedea pedeapsacu moartea pentru toţi aceia care se dovedeau că luptă împotrivastatului, cauzând moartea în rândurile securităţii. Nu ne-a rămasdecât lupta pe viaţă şi pe moarte.În 23 ianuarie 1949, eu am fost la Spiru Blănaru pentru ane înţelege asupra a ceea ce aveam de făcut. Ne aşteptam, fărăîndoială, la un atac de proporţii mari din partea securităţii. Amajuns acolo condus de Tudor Ruset, curierul meu. Grupul îşiavea locul fixat pe dealul Tomnacica, la nord-est de Teregova.Până acolo sunt aproximativ 7 km. Slatina-Timiş se află la odistanţă de 15 km. În toate comunele din jur se înstăpânise oatmosferă grea.Un neastâmpăr ne cuprinsese pe noi toţi, cei care neangajasem în luptă. Era multă speranţă şi nestrămutată credinţăcă vom birui. Toţi ne rugam şi nădăjduiam în mai bine. Cale deîntoarcere nu mai aveam. Lupta împotriva comunismului trebuiadusă chiar cu preţul vieţii. Simţeam cu toţii că moartea ne datârcoale. Noi eram puţini. Ei erau mulţi. Stalin, prin armata lui,era în spatele lor. Noi, cei puţini, aveam credinţa în Dumnezeuşi în misiunea noastră de a apăra credinţa, neamul şi ţara. Dupălungi discuţii, am căzut de acord cu tot grupul, în frunte cu SpiruBlănaru şi cu Petru Domăşneanu, să nu se dea un atac frontal. Încazul când vor fi surprinşi, atunci se vor apăra luptând.Tot acum ţin să vă încredinţez şi mesajul lui Spiru cătreneamul românesc. Stând de vorbă cu el, acolo sus, în mijloculpădurilor care fremătau a bejenie, pe îndelete mi-a încredinţatmulte lucruri gândite de el. Era o zi de iarnă, nu prea frig, deşialbastrul cerului vestea ger, soarele scălda bolta cerească de unpitoresc nemaivăzut, zăpada nu se topea. Miriade de steluţe albereflectau albul scânteietor al omătului. Era o feerie. În măsurazbuciumului din sufletele noastre, în aceeaşi măsură creştea55