Atanasie Berzescu - Despre demnitate

“pădure fără uscături nu există.” În toate vremurile,imperfecţiunea implică necinstea sufletească — uscătura. Deaceea, omul permanent se confruntă cu acest mare păcat: urafaţă de semenul său. Adesea cade victimă celor stăpâniţi deduhul răului.După eliberarea noastră din 1964, am aflat cu certitudinecă Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securităţii. Demulte ori mă provoca, dar nu-i răspundeam. A murit înainte de1989.În secţia a II-a, începutul de an 1954 ne strânge tot maitare în chingi pe noi, bolnavii de T.B.C. Plimbarea aproape cănu era. Din când în când îşi mai aducea aminte câte un gardiande noi. Iarna grea, cu omătul mare, ne făcea să ne adunăm totmai mult în noi, să tăcem şi să îndurăm jugul robiei tot mai greu.O dată cu venirea, pe secţie, a doctorului Cureleanu parcăvenise şi urgia. Mic şi îndesat, cu ochelari pe nas, cu mersul cade răţoi, când deschidea uşa de la cameră, ne privea tăcut, darinsistent. Ne făcea impresia că voia să ne răpească, să ne ia gaiaîn gheare.La sfârşit de februarie 1954, suntem duşi pe rând, camerăcu cameră, la un control radiologic la spital. Acolo, la repezeală,suntem văzuţi la aparat de către doctorul Costin, profesor deradiologie la Facultatea de Medicină de la Iaşi. Era condamnatpentru crimă de război. După acest control, o parte din noi amfost scoşi afară din infirmeria secţiei a II-a. Printre ei eram şi eu,deşi făceam febră de peste 38 de grade.Într-o zi, după deschidere, un gardian vine cu o listă înmână şi mă strigă să-mi fac bagajele şi să ies afară. În ciudăparcă, sunt aruncat într-o cameră tot pe secţia a II-a cu faţa spreCelular.183