Atanasie Berzescu - Despre demnitate

omul şi doctorul. Era pe măsura lor, un om mic de statură,butucănos, blond la înfăţişare şi negru la suflet — nărăvit.Aveam să-l cunosc bine pe pielea mea. Era omul politicului.După câte am auzit, Gheorghiu a ajuns la Zarcă, ca de altfel toţicei curaţi la suflet şi cinstiţi. Mă înţelegeam bine cu Mihai, fiulsău. Nu ştiu dacă mai trăieşte, dar a fost un om bun şi cinstit, caşi tatăl său, prof. Gheorghiu.O dată cu venirea lui Coller se primenise toată lumea, altpolitic, alţi gardieni, alţi deţinuţi pe sală, care serveau şiciripeau, alt medic pentru noi. Cu un cuvânt, se primenise totul,totul. Când ieşeam la bărbierit, pe sală, deschidea uşa la douăcamere deodată. Aşa ne mai întâlneam unii cu alţii, schimbândcâte o vorbă. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu, unavocat din Teregova, ţărănist. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am sărutatbucurându-ne mult de tot. Era şi el bolnav de T.B.C. Printrealtele-mi spune:— “Măi Tase, să ştii că pe sală la noi a ajuns om deserviciu şi Ion Stoichescu al lui Cica. Să te păzeşti de el că-iomul politicului. El se face că nu mă vede. Tu să ai grijă!”— “Bine că mi-ai spus, Cornele, că şi eu l-am văzut pesală făcând serviciu. Să trăieşti şi-ţi mulţumesc că mi-ai spus.”Doamne, mi-am spus, şi aici şi-a vârât coada? Ion al meu,din grupul lui Spiru Blănaru, a ajuns coadă de topor, informatorordinar. A înfruntat atunci moartea şi acum şi-a vândut sufletul.Aveam să aflu mai târziu de toate potlogăriile făcute de el înînchisoare. Ba mai mult, în 1993, aveam să-l găsesc îndocumentele secrete ale securităţii, că era omul lor de informaţiiprintre luptători. De câte ori mă vedea la Aiud, fugea de mine.Din partea lui n-am avut nici o neplăcere.Spun şi eu acum, ca foarte mulţi oameni cinstiţi şi corecţi,fie ei mari cărturari sau mari luptători din toate timpurile, că182