Atanasie Berzescu - Despre demnitate

ămâneam şi schimbul II în fabrică, asistând la cursuri. Profesoriîi aveam pe maistrul Crişan şi pe Dragomir, civili, şi pe NicolaePitaru, deţinut. Am urmat aceste cursuri, această şcoală, timp de6 luni. Este drept că la dosarul nostru este trecută această şcoalăşi calificarea de rotar.Începând cu mărţişorul anului 1952, noi, cursanţii şcoliide rotărie, am intrat în fabrică drept muncitori calificaţi,meseriaşi. Cu toate acestea, politicul îmi purta sâmbetele. Căutasă mă plaseze la muncile cele mai grele. În oala asta erau şiPetru Hamat, şi părintele Mitoiu. Maiştrii civili ne mai strecuraucâte ceva din cele vorbite la administraţie împotriva noastră.Într-o zi, ofiţerul politic îi cere lui Mareş să ne dea pemine şi pe Mitoiu la cea mai grea muncă din fabrică. Nu era deprima dată când îi cerea lucrul acesta. Nici nu ne cunoştea bineMareş pe noi. Vine la noi la atelier, întrebând pe fiecare cum îlcheamă. Ajunge la mine şi la Mitoiu. Ne întreabă de nume şizice:— “A, voi sunteţi Mitoiu şi Berzescu? Bine, nu-i nimic.Voi să fiţi liniştiţi şi să lucraţi pe mai departe aici. Îl ia mai la oparte pe Pitaru şi-l întreabă de noi doi. Era şi Crişan acolo. Dupădiscuţia asta vine la noi Pitaru şi ne spune despre cele discutatecu Mareş. Noi, în timpul acesta, urmam cursurile de calificare.Deci, acum, când Mareş ne cunoştea, îi spune politicului, careiarăşi insistă să ne dea la o muncă grea:— “Tovarăşe ofiţer, oamenii aceştia sunt la munca ceamai grea. Alt loc nu mai am, asta-i. Iată, lângă noi este tov.Crişan, care îi are în primire.”Ofiţerul politic, însă, de noi n-a uitat. Era îngerul nostrupăzitor. Nu ne scăpa din ochi.Vine şi 23 August 1952.155