Atanasie Berzescu - Despre demnitate

ţară. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasă. Laplecare mi-am luat rămas bun de la distinsele gazde,mulţumindu-le de felul cum am fost primiţi.Urmează să plec a doua zi, împreună cu Nadina, joi, 7ianuarie 1993, în ţară, în România. Ajunşi acasă la Aron, am datun telefon lui C-tin Pascu, la Timişoara. După multă trudă, amreuşit să-l prindem. L-am rugat să mă aştepte în faţa CatedraleiOrtodoxe în ziua de vineri 8 ian. 1993, la orele 18, când va sosiautocarul.Joi, 7 ianuarie 1993A sosit şi ziua plecării. Este ziua Sfântului IoanBotezătorul. M-am rugat să-mi ajute să ajung cu bine acasă, înRomânia. De dimineaţă încerc un sentiment de părere de răuparcă, trecând prea repede timpul de stat în Germania. Aceasta,împreună cu neastâmpărul dorului de ţară, îmi imprimă o starede bulversare. Căldura cu care am fost primit de Leni şi Aron afost extraordinar de mare. Niciodată nu voi putea să lemulţumesc de tot ce au făcut pentru mine. Mă rog lui Dumnezeusă-i ajute, să le dea sănătate, pace în suflete şi mult, mult norocpână la adânci bătrâneţi.Mă mişc într-o parte şi alta, împlinind ultimele pregătiride plecare, împachetând ceea ce a mai rămas prin cameră. Ammulte bagaje. Asta mă face un pic neliniştit până mă văd urcat înautocar.A venit la noi Gigi Stredie cu maşina. S-a pregătit să neducă la Gara Centrală. Bagajele au fost încărcate în maşină. Laorele 16 şi 30 de minute am plecat. M-am despărţit de Leni culacrimi în ochi. Mi-a promis că vine şi ea la gară. Pe la 17 şi 30am fost în faţa gării. Ploua mărunt şi rece. Îmi aduceam aminte372