Atanasie Berzescu - Despre demnitate

părintele Mitoiu. Eram ca fraţii între noi. Dintre noi, cel maimare era Mitoiu. Era născut în 1916.Se realizase “Trio-Rotăria”, condusă de “Popa-Rotilă. Aşane rămăsese numele în tot Aiudul. În repausul de masă, de laprânz, când ne mai duceam pe la unii sau alţii, strigau dupăMitoiu:— “Măi Popa Rotilă, măi, unde te mai duci?”Cu altă ocazie, când ne vedeau pe toţi trei împreună, îşispuneau unii altora:— “Uite-i, mă, că a plecat “Trio-Rotăria” prin fabrică!”Ceea ce pot să vă mai spun despre această unitate anoastră este faptul că se baza pe dragostea frăţească dintre noi şipe hotărâre în faţa duşmanului, a primejdiei.În mai 1953, drumurile noastre se despart. Eu apucdrumul spitalului, unde aveam să stau patru ani şi câteva luni,până în 27 noiembrie 1957, când mă eliberez din Aiud pe bazacondiţionalului de muncă.Să ne întoarcem pentru o clipă la anul 1952, în fabrică.În această vară, a acestui an, când lucram în schimbul III,într-o bună noapte, pe la orele 23, sunt aduşi de la Zarcă maimulţi deţinuţi în fabrică, pentru o corvoadă, şi anume să facăcurat, cât se poate, în curtea fabricii. Se adunase mult rumeguşde la gater, mult talaş de la strunguri în lemn. Acesta trebuiascos din fabrică. Totul se încărca în căruţe, la care împingeauoamenii. După miezul nopţii, pe la orele 1, ies din baracă, pentrupuţin timp, în curte. Nu departe de unde am ieşit era grupul deoameni de la Zarcă. Încărcau rumeguşul în căruţe şi-l scoteauafară din fabrică. Mă apropii mai mult un pic de ei, dar nu preatare, că erau păziţi de mulţi gardieni. Cu mine erau mai mulţicurioşi. Unul de lângă mine-mi spune:— “Uite, ăla cu fruntea lată este Nicolae Petraşcu.”170