Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

hardware, precum şi coordonarea sprijinului aerian. S-a constatat că informaţiile de
nivel tactic nu se pot baza doar pe cele procurate din surse tehnice (TECHINT –
Technical Intelligence) şi că trebuie revigorată exploatarea HUMINT (Human
Intelligence), pe baza principiilor „persoană – la - persoană”, proces cunoscut sub
denumirea de „informaţii sociale”.
Domeniul infomaţiilor în cadrul NATO este reglementat şi direcţionat de către o
multitudine de publicaţii şi circa 40 de STANAG-uri referitoare la: recunoaştere aeriană,
arhitectura C4ISR şi C4ISTAR, proceduri pentru legăturile de date, ghiduri pentru
activitatea de informaţii, reglementări pentru interconectarea software-ului care
gestionează date sensibile din domeniul informaţiilor (CRONOS, Sistemul de informare
C2 maritim). Nivelul administrativ coordonează, în conformitate cu deciziile politice şi
militare, distribuirea datelor de informaţii către statele membre şi cele partenere (PfP).
Există, încă, o tendinţă naţională şi de agenţie de a păstra informaţii „doar pentru
casă” (în interes propriu), din diferite raţiuni: personale, „gândire de grup”, politice,
organizaţionale (politica internă), lipsă de încredere reciprocă etc. În ultimii ani, NATO a
cules un volum imens de date şi informaţii organizate, în prezent, în formate electronice.
Partajarea acestor date se face pe baza politicii, tradiţionale în domeniul informaţiilor, a
„nevoii de cunoaştere”, fiind necesară prevenirea oricărei breşe de securitate.
SUA şi-a adaptat reglementările interne la cele ale Alianţei, mai precis a impus
şi în NATO propriile-i reglementări (altfel, ar fi subminat clasificarea documentelor
din cauza standardelor diferite), exemplu urmat şi de către alte state. Cu toate acestea,
există şi reglementări bilaterale, în funcţie de parteneriatele încheiate, dar care nu
contravin politicii oficiale a NATO în domeniu. SUA şi NATO au prevederi pentru
înregistrarea documentelor, accesul de securitate, protecţia informaţiilor şi asupra
echipamentului şi armamentului special. De acest aspect răspunde, în cadrul Alianţei,
Biroul de Securitate al NATO, iar la nivel naţional, fiecare stat îşi desemnează o
agenţie proprie care să răspundă de menţinerea standardelor de securitate convenite.
Schimbul de informaţii a devenit o necesitate când NATO a început să opereze în
Balcani, îndeosebi pe timpul operaţiei „Allied Force” din 1999 (Serbia). După acest
conflict, schimbul de date a devenit efectiv.
Interoperabilitatea rămâne cheia succesului Alianţei. În ciuda discuţiilor şi
comentariilor pe tema transformării şi perfecţionării domeniului de informaţii în
cadrul NATO, acesta continuă să rămână o prerogativă naţională.
Unele dintre conceptele şi tehnologiile apărute şi atribuite Revoluţiei în
afacerile militare (RAM) precum TECHINT, ELINT, sistemele de ciber-război, GPS
şi J-STARS, au avut un enorm impact asupra domeniului informaţiilor, comparabile
cu ceea ce este, spre exemplu, AWACS (Airborne Warning and Control System),
sistemele de transmisii-legături de date (Data Link) şi armele cu lansare din afara
razei vizuale (Beyond Visual Range - BVR) pentru războiul aerian. Comunicaţiile
furnizează situaţia în timp real, de mare valoare şi cu maximă autenticitate. GPS
furnizează indicaţii precise pentru lovirea ţintelor. Sistemele de senzori integraţi
C4ISR/C4ISTAR furnizează date de intrare şi ieşire, bazate pe legăturile de date şi
alte reţele, combină şi compară imagistica furnizată de cercetarea aeriană (MAV,
UAV, elicoptere) şi cea satelitară. Interpretarea imaginilor este parţial automată şi
106