Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Asistarea în procesul de autocunoaştere dezvoltă în comportamentul persoanei
înţelegerea propriilor simţăminte şi relaţii, eliberarea de dominaţia experienţelor
trecute, conştiinţa de sine, abandonarea faţadelor sau măştilor protectoare care îi
împiedică să-şi dezvăluie în mod autentic originalitatea şi umanitatea proprie, să
experimenteze relaţii reciproce complete şi depline. Dobândirea abilităţilor pentru a
relaţiona într-o manieră care conduce la dezvoltare reciprocă, oferă încrederea în
propria persoană, cu dimensiunile sale biologice, psihice, sociale, culturale şi moralspirituale
aşa cum a fost creată de Dumnezeu, cu conştiinţă şi valori.
3. Exercitarea procesului de consiliere pastorală în spaţiul militar
S-a ajuns ca în zilele noastre, consilierea pastorală să se desfăşoare nu doar în
biserică, ci şi în comunitate, respectiv în ONG –uri, spitale, armată, penitenciare.
Activitatea procesului de explorare împreună a elementelor cheie îl ajută pe consiliat
să conştientizeze mai adecvat şi mai complet propriile nevoi, aşteptări şi posibilităţi
de a face faţă sau de a rezolva şi depăşi problemele personale. În opinia doamnei
prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan acest proces se realizează conform următoarelor
etape: 9
• Evaluarea completă a cazului în contextul situaţiei de viaţă cu care se
confruntă.
• Identificarea problemei de bază şi a celor derivate din perspectiva
clientului şi a consilierului.
• Schiţarea obiectivelor consilierii împreună cu clientul şi acceptarea
contractuală a cadrului consilierii (durata şi frecvenţa şedinţelor,
locaţia, clarificarea intenţiilor, aşteptărilor mutuale şi maniera de
colaborare pe parcursul consilierii, asigurarea clientului de respectarea
principiului de confidenţialitate).
• Realizarea relaţiei şi stimularea alianţei terapeutice, a contactului
facilitator muncii de explorare şi clarificare.
• Explorarea problemei, analiza răspunsurilor emoţionale, cognitive şi
comportamentale ale clientului la problema identificată şi conectarea lor
cu obiectivele iniţiale.
• Reformularea obiectivelor de lucru în funcţie de evoluţia relaţiei şi de
reactivitatea clientului în procesul de consiliere.
• Facilitarea insight-urilor şi descoperirea împreună a soluţiilor posibile.
• Conceperea şi alegerea personală a noilor răspunsuri, comportamente
şi scenarii de viaţă, proiectarea şi luarea noilor decizii.
• Implementarea deciziilor şi strategiilor alternative în propria viaţă.
• Susţinerea consilierului şi validarea soluţiilor rezolutive de viaţă
practicate de către client.
• Evaluarea finală a rezultatelor consilierii.
9
Iolanda MITROFAN, Adrian NUŢĂ, Consilierea psihologică: cine, ce şi cum?, Bucureşti,
Editura SPER, 2005, pp.23-24.
232