Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR PERSONALULUI MILITAR
PE BAZA FUNDAMENTELOR ERGONOMIEI
Dr. Tania STOEAN *
Rezumat: Considerăm că este necesar a analiza impactul reprezentat de această tânără
ştiinţă identificată ca element definitoriu în structura activităţilor de management a personalului.
Amploarea teoretică a ergonomiei şi-a regăsit aplicabilitatea cu generozitate în sectorul de
activitate definit de aria militară.
Cuvinte cheie: ergonomie, activitate lucrativă, sector de activitate.
Ergonomia este considerată ca fiind „ştiinţa adaptării locurilor de muncă la
caracteristicile lucrătorilor” 1 . Ergonomia – ştiinţa organizării locurilor de muncă
potrivit cerinţelor instituţiei, capacităţilor şi capabilităţilor angajaţilor – a fost
dintotdeauna în atenţia managerilor.
Ergonomia este o ştiinţă a organizării muncii în funcţie de condiţiile de mediu,
de cerinţele postului şi de posibilităţile reale de implementare. Are în vedere
identificarea şi utilizarea acelor procese care să permită să minimizarea efortului
depus concomitent cu maximizarea efectului dorit, raţionalizarea consumurilor şi
creşterea calităţii serviciilor sau produselor, în general, a efectelor finale ale muncii.
Americanii utilizează termenul de inginerie a factorilor umani, concomitent
cu cel de ergonomie. Europenii, cu excepţia bulgarilor (care întrebuinţează termenul
de antropotehnică) şi de germani (care folosesc termenul de ştiinţa muncii –
Arbeitswissenshaft), utilizează generic termenul de ergonomie.
În aceste moment nu există o definiţie unanim acceptată a conceptului de
ergonomie. Aurel Manolescu 2 , citându-l pe Maurice de Montmollin (care a publicat,
în 1986, la editura La Découverte din Paris, lucrarea L’Ergonomie), arată că, în lume,
există „două mari curente complementare care caracterizează ergonomia”:
- ergonomia utilizează ştiinţele pentru ameliorarea condiţiilor de muncă;
- ergonomia reprezintă studiul efectiv al muncii în vederea ameliorării acesteia.
Primul curent s-a dezvoltat îndeosebi în Statele Unite ale Americii, iar cel de al
doilea curent pe continentul european. Atât cele două curente de opinie cât şi toate
definiţiile agreate de autori situează în plan central individul în corespondenţă cu
mediul.
Ergonomia poate fi privită ca o ştiinţă a efectului sau a rezultatului muncii
omului, concretizată în creşterea productivităţii, dar şi ca o ştiinţă a ameliorării
efortului depus de individ în cadrul activităţilor lucrative.
*
Asistent universitar, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, tania_stoean@yahoo.com.
1
MANOLESCU A., Managementul resurselor umane, Ediţia a patra, Editura Economică,
Bucureşti, 2003, p. 89, citat din De CENZO, A. DAVID, P. Stephen ROBBINS, Personnel/Human
Resource Management, Englewood Clifs, Pretince Hall, 1988, p. 7, 603 şi 604.
2
MANOLESCU A., Managementul resurselor umane, Ediţia a patra, Editura Economică,
Bucureşti, 2003, p. 99.
200