Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

aceeaşi situaţie, adică în imposibilitatea de a previziona cum se vor manifesta
oamenii mâine în raport cu astăzi.
Omul prin natura sa, prin educaţie, dar mai ales prin nevoia de a-şi satisface
trebuinţele personale baleiază de la pasivitate la acţiune şi de la altruism la egoism.
Se poate considera că istoria se repetă, că are ciclu de manifestare şi deci
putem anticipa următoarele comportamente ale statelor în raport cu un anumit gen de
premise, deci putem să vorbim de predictibilitate. Putem vorbi cu predictibilitate şi
dacă analizăm teoriile geopolitice ale lui M.D. Mackinder 2 sau A.T. Mahan 3 privind
tendinţa statelor puternice, în special SUA, pentru controlul Hertland-ului.
Astăzi aceste teorii, par să se manifeste în strategia marilor puteri dar
comportamentul actorilor sociali, dar mai ales economici şi financiari, pare să fie
totuşi impredictibil.
Îndoielile determinate de modul în care comunităţile sociale au evoluat atât ca
nivel de cunoaştere dar mai mult ca şi pretenţii sociale ne obligă să avem un anumit
grad de reticenţă.
Educaţia şi progresul societăţii, pornind de la individ şi mergând până la
comunitatea internaţională, trecând prin naţiune şi stat, nu reprezintă certitudinea că
se poate realiza o predicţie a comportamentului social civilizat, constructiv,
pacificator.
O analiză făcută în jurul anilor 1970 în SUA 4 demonstrează că la o investiţie
anualã de 45 miliarde de dolari în învăţământ, în special în cel de stat, rezultatele la
teste de aptitudini au dovedit o scădere de 49 puncte la aptitudinile verbale şi cu 32
de puncte la cele matematice.
Studiul a demonstrat de asemenea trei lucruri importante şi anume opoziţia
crescută a celor educaţi faţă de deciziile guvernului, prin contestaţii, demonstraţii şi
greve, creşterea numărului de persoane care nu mai doreau să se angajeze în
producţie ci doar în zona activităţii serviciilor şi consultaţiilor şi nu în ultimul rând
creşterea ratei criminalităţii şi violenţei familiale şi comunitare.
Acest paradox poate fi observat şi în evoluţia societăţii actuale care prin oferta
tehnologică dar şi prin apartenenţa la anumite organizaţii şi comunităţi economice,
financiare şi politice (de genul Uniunii Europene) nu mai doresc să fie încadrate zone
de producţie ci doar de proiectare, consum şi servicii. Astfel producţia se doreşte a fi
plasată în lumea slab dezvoltată (Africa) sau zone cu forţe de muncă ieftină (Asia)
fără a fi urmărită vulnerabilitatea istorică a acestui mod de viaţă. Istoria a dovedit că
societăţile, imperiile care s-au dezvoltat prin efortul coloniilor au fost sortite
dispariţiei (exemplu regatul spaniol sau portughez), şi că astăzi coloniile vin şi
investesc în fostele imperii.
2
Amiral al Flotei SUA, autor a unor studii de geopolitică (The interest of America in Sea Power,
etc.).
3
Profesor de geografie la Universitatea Oxford, autor a unor studii de geopolitică (Pivotul geografic
al istoriei etc.).
4
Paul JOHNSON, O istorie a lumi moderne 1920-2000, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003,
p.622.
238