Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

oricăreisurse de teroare, fie individ, organizaţie non-statală, stat sau a oricărei alte
entităţi care o sprijină. Statele Unite aveau să confrunte mai mult decât indivizi sau
state, aveau să confrunte un fenomen.
1.2 . Războiul
Au mai fost şi alte atacuri teroriste în trecut, dar nici unul n-au determinat o
declaraţie de război din partea Statelor Unite. Atacul din 9/11 n-a fost considerat un
„simplu” atac terorist, o agresiune izolată căreia Statele Unite să-i răspundă punctual.
Atacul din 9/11 a fost perceput ca un act de război: „În 11 septembrie, duşmanii
libertăţii au comis un act de război împotriva ţării noastre”, spunea preşedintele
Statelor Unite în discursul menţionat mai sus 12 .
Iată de ce răspunsul Statelor Unite a fost pe măsură: nu un atac, nu o bătălie, nu
o acţiune secretă, ci război. Aceasta întrucât aceşti „duşmani ai libertăţii” nu erau
doar persoane, ci şi organizaţii internaţionale şi chiar state. Răspunsul Statelor Unite
nu era o chestiune care să privească doar forţele de poliţie, forţele speciale sau
serviciile secrete, ci şi, în primul rând, forţele armate regulate ale Statelor Unite.
După şapte ani, în discursul său ţinut la forumul Consiliului Atlanticului,
directorul C.I.A. accentua acelaşi lucru: „Acest război – şi daţi-mi voie să subliniez
asta – n-ar trebui să faceţi greşeala să credeţi că acesta este altceva decât un război.
Acest război este departe de a se fi încheiat” 13 .
1.3 . Caracterul global. Al treilea război mondial
„Războiul împotriva terorii” nu avea să fie un război obişnuit.
În primul rând, Statele Unite înfruntau un inamic atipic a cărui ameninţare era
asimetrică. Înlăturarea regimului taliban n-a fost decât o etapă din acest război. Dar
chiar şi în Afganistan războiul este neconvenţional: inamicul nu are o identitate bine
conturată, atacă în ambuscadă, izolat, de cele mai multe ori prin atacuri sinucigaşe
greu de prevăzut. Apoi, acest război urma să fie purtat pretutindeni unde s-ar fi găsit
terorişti sau unde ei ar fi găsit adăpost şi sprijin. Tocmai de aceea „Războiul
împotriva terorii” a mai fost numit şi „Războiul global împotriva terorii”.
În al doilea rând, Statele Unite s-au angajat în acest război cu o foarte mare
determinare: „Vom dirija orice resursă disponibilă – orice mijloc diplomatic, orice
instrument al intelligence-ului, orice instrument de impunere a legii, orice influenţă
financiară şi orice armă de război ar fi necesară – pentru dezmembrarea şi înfrângerea
reţelei terorii globale... Răspunsul nostru implică mult mai mult decât represalii
imediate şi lovituri izolate. Americanii n-ar trebui să se aştepte la o bătălie, ci la o
lungă campanie, cum n-am mai văzut alta niciodată. Ar putea să cuprindă lovituri
dramatice, vizibile la televizor şi operaţiuni secrete, secrete chiar şi în succes. Îi vom
înfometa pe terorişti financiar, îi vom întoarce pe unul împotriva altuia, îi vom hăitui
dintr-un loc în altul, pînă nu vor mai avea unde să se adăpostească sau să se
odihnească. Şi vom urmări naţiunile care acordă ajutor şi refugiu terorismului.
12
http://www.britannica.com/presidents/article-9398253, accesat la 06.09.2012.
13
https://www.cia.gov/news-information/speeches-testimony/speeches-testimony-archive-
2008/directors-remarks-at-the-atlantic-council.html, accesat la 10.09.2012.
276