Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

omului; aparat de securitate ce operează ca stat în stat; crearea elitelor divizate;
intervenţia altor state sau actori politici externi). Se observă că, în principal, primele
două domenii pot fi corelate cu competitivitatea, ce are la bază o componentă
preponderent economică, chiar dacă implică şi una politică, identificată prin instituţii
al căror rol este de a favoriza competitivitatea şi creşterea. Astfel, în cazul Iranului,
de exemplu, scorul ISE ridicat este influenţat de indicatorii politici şi militari ce
însumează peste 50% din punctajul final, plasând ţara la un nivel ridicat de alertă,
deşi, din punct de vedere al scorului RGC, Iranul (4,22) este mai bine plasat decât
România (4,07). Mai mult, aceleaşi probleme de natură politică şi militară
influenţează negativ indicatorii sociali şi economici de bază, astfel că Iranul este
inclus în categoria ţărilor în tranziţie de la economia bazată pe factor la cea bazată pe
eficienţă, deşi deţine un punctaj mai mare decât ţări care se află la primele trei
niveluri de dezvoltare: Grecia (nivelul 3, scor RGC 3,86), Slovacia (nivelul 3, scor
RGC 4,14), Argentina (tranziţie de la nivelul 2 la 3, scor RGC 3,87), Croaţia
(tranziţie de la nivelul 2 la 3, scor RGC 4,04), Muntenegru (nivelul 2, scor RGC
4,14), Ucraina (nivelul 2, scor RGC 4,14) etc. Aceasta se traduce prin aceea că
situaţia politică, socială şi economică dificilă a Iranului se reflectă şi în ceea ce
priveşte factorii sofisticare şi inovare care sunt definitorii pentru un nivel ridicat de
dezvoltare a unei ţări (conform unui clasament pe baza acestor doi indicatori, Iranul
se află pe poziţia 77 în lume, spre deosebire de poziţia 66 pe care o ocupă în
clasamentul stabilit pe baza indexului global RGC).
Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în Kuwait şi Mongolia unde, deşi scorul
RGC este mai mare decât al unor ţări aflate la niveluri superioare de dezvoltare,
probleme sociale şi economice se reflectă în scorurile pentru indicatorii referitori la
eficienţă, sofisticare şi inovare.
În consecinţă, se poate afirma că există o relaţie biunivocă între nivelul de
alertă al unei ţări şi cel de dezvoltare, măsurate cu instrumentele puse la dispoziţie de
ISE şi RGC. Nu numai că slăbiciunea unui stat se reflectă în competitivitate redusă,
dar şi aceasta din urmă predispune la eşec în furnizarea de bunuri politice esenţiale.
Concluzii
Ştiinţa-tehnologia-inovaţia sunt elemente de bază ale dezvoltării durabile.
Aceasta înseamnă că investind în acest trinom este posibilă, pe de o parte, reducerea
problemelor sociale şi economice ale unei ţări şi, pe de altă parte, sporirea
competitivităţii şi securităţii aceleiaşi ţări. Eşecul în dezvoltarea şi promovarea în
scopuri benefice omenirii a ştiinţei, tehnologiei şi inovaţiei unei ţări poate determina
eşecul statului respectiv întrucât acesta nu va mai fi capabil să ofere cetăţenilor nici
bunăstare, nici motive pentru legitimarea sa. Un stat care nu doreşte sau nu poate să
dezvolte trinomul menţionat favorizează intenţionat sau nu sărăcia, migraţia forţei de
muncă înalt calificate, şomajul, analfabetismul, corupţia, poluarea, discriminarea,
crima organizată, terorismul etc. şi, implicit, un nivel scăzut de dezvoltare şi unul
ridicat de insecuritate.
48