Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

globalizării este favorizată şi de „dispariţia privilegiului informaţional global” 2 (cea
mai mare parte a ştirilor de interes public se difuzează şi se recepţionează, aproape
simultan, în întreaga lume graţie sateliţilor şi a celorlalte componente ale
infrastructurii informaţionale), promovarea concurenţei loiale şi a dezvoltării
durabile, interdependenţa economiilor naţionale în contextul economiei globale,
existenţa organizaţiilor mondiale cu vocaţie în asigurarea globalizării economice
(Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană de Investiţii etc.),
implicarea proactivă a marilor puteri în atenuarea efectelor crizei economicofinanciară
globală (China şi-a anunţat intenţia de a asista financiar statele din zona
euro în vederea depăşirii crizei economico – financiare globale, în condiţiile în care
acestea reprezintă „principala piaţă de export a Chinei şi cea mai importantă sursă de
import tehnologic” 3 ), precum şi, nu în ultimul rând, criza economico-financiară
globală. Criza mondială contribuie la realizarea dimensiunii economice a globalizării
deoarece, pentru depăşirea ei, după cum rezultă şi din poziţiile oficiale exprimate de
principalii actori de pe scena economiei globale, este nevoie de efortul continuu
conjugat a numeroase naţiuni şi organizaţii financiare internaţionale.
Palierul politic al globalizării este constituit de totalitatea deciziilor politice cu
privire la integrarea politică a statelor, la procesul de conducere politică globală a
acestora prin intermediul structurilor de putere internaţionale, precum şi de
concretizarea proiectelor politice transnaţionale.
Dimensiunea de securitate a globalizării constituie cea mai problematică parte
integrantă a acesteia deoarece realizarea ei trebuie să facă faţă mai multor provocări,
dintre care enumerăm: suveranitatea statelor, globalizarea ameninţărilor asimetrice,
interesele antagonice ale principalilor actori statali care se pot manifesta la nivel
mondial şi ineluctabila coliziune între tipurile de globalizare promovate de marile
puteri. Pe acest palier, globalizarea se manifestă prin extinderea sferelor de influenţă
a unor ţări prin intermediul promovării alianţelor internaţionale din care fac parte şi
lărgirea acestora prin admiterea de noi membri, concomitent cu fragmentarea
entităţilor statale multinaţionale şi cu crearea unei noi arhitecturi de securitate
internaţională stabile. Treptat, se creează o nouă ordine mondială axată pe
fundamentele globalizării, iar securitatea naţională se metamorfozează având tendinţa
deplasării către securitatea individului.
Globalizarea militară reprezintă un sub-proces subsecvent globalizării de
securitate definit de interconectarea, pe diverse niveluri, a capabilităţilor militare ale
entităţilor politice pe fundamentele unor scopuri comune, cu răsfrângere asupra
raporturilor militare de pe întreg mapamondul. Aceasta se manifestă pe trei
coordonate principale: amplificarea mondială a operaţiunilor specifice luptei armate,
de sprijin sau de stabilitate; dinamica globală a armamentului şi tehnologiilor cu
aplicabilitate militară şi implicit a pieţelor de desfacere a acestuia, prin intermediul
alianţelor militare sau punctual, în funcţie de interesele identificate; expansiunea
2
John NAISBITT, Megatendinţe, Bucureşti, Editura Politică, 1989, p. 101.
3
Wall Street Journal, 06.02.2012, China Takes on Skeptics of Aid to Euro Zone, articol accesat în
data de 23.04.2012 la http://online.wsj.com/article/SB10001424052970203315804
577204760639996168.html.
256