Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

distrugere în masă. În mod similar mărimea şi echipamentele forţelor armate
determină tipul de ameninţare pe care acestea le prezintă” 7 . Rămâne de văzut, însă,
dacă se va dovedi cu date indubitabile că Iranul are un program nuclear în scopuri
militare.
Pornind de la scenariile pesimiste privind schimbarea echilibrului geopolitic în
plan regional în situaţia înarmării Iranului cu mijloace nucleare, grupul de state arabe,
membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), au început, în mod
independent, să-şi dezvolte o serie de strategii în domeniul apărării, urmărind să-şi
întărească sectorul militar al securităţii pentru a putea contracara un potenţial pericol
care ar putea apărea din partea Iranului. În acelaşi timp, prezenţa şi influenţa în
regiunea Orientului Mijlociu a unor actori statali importanţi- SUA şi cele mai
puternice state occidentale, pe de o parte, China şi Federaţia Rusă, pe de altă parte,
demonstrează interesul major faţă de această regiune a principalilor puteri ale lumii
actuale. O serie de specialişti în studii de securitate nu s-au ferit să afirme că de fapt,
„dosarul nuclear iranian” este pretextul pentru redesenarea zonelor de influenţă în
Regiunea Orientului Mijlociu, pentru unii dintre cei mai puternici actori statali din
lume. Se poate spune, astfel, că această densitate de actori statali extraregionali
prezenţi în Orientul Mijlociu, rivalităţile geopolitice dintre aceştia pentru creşterea
influenţei în cea mai bogată regiune în hidrocarburi din lume, creează îngrijorare din
perspectiva dinamicii securităţii acestei zone şi determină fiecare stat arab din
regiunea Golfului să privească cu mult mai mare atenţie problema securităţii militare
pentru viitorii ani. De altfel, în ceea ce priveşte regiunea Golfului Persic „interesul
puterilor externe faţă de resursele de petrol este de natură să facă din această zonă una
în care o implicare continuă a marilor puteri poate fi garantată” 8 .
1. Programul nuclear iranian-un potenţial pericol pentru securitatea
globală?
Multe dintre analizele geopolitice din spaţiul occidental privind situaţia actuală
din Orientul Mijlociu au ajuns la concluzia că, prin modul în care Iranul a evitat să se
conformeze Rezoluţiilor adoptate de ONU cu privire la programul său nuclear, acest
stat a demonstrat că intenţionează în anii următori să modifice, în favoarea sa,
distribuţia puterii în această regiune. O serie de specialişti în studii de securitate
opinează că balanţa de putere regională s-ar schimba, categoric, în situaţia în care
puterea de la Teheran ar reuşi să ducă la îndeplinire programul să nuclear în scop
militar, ceea ce ar însemna o modificare fundamentală a situaţiei generale de
securitate din Orientul Mijlociu şi din regiunile apropiate, inclusiv pe continentul
european. De fapt, nu constituie o necunoscută faptul că, cu câteva decenii în urmă,
Iranul îşi propunea să devină cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu. De exemplu,
acum câţiva ani, un tânăr profesor universitar iranian, Ali Bagheri, adjunct al
Consiliului Suprem pentru Securitate Naţională spunea cu încredere, referindu-se la
7
Barry BUZAN, Ole WAEVER, Jaap de WILDE, Securitatea. Un nou cadru de analiză, Editura
CA Publishing, Cluj Napoca, 2011, p.90.
8
Ibidem, p.103.
290