Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Totuşi, Statele Unite rămân încă cea mai compactă concentrare de putere.
Cheltuielile lor militare se ridică la mai mult de 500 de miliarde anual, dispune de cea
mai modernă armată din lume şi de cea mai dezvoltată economie. Însă această
realitate nu trebuie să ascundă declinul poziţiei Statelor Unite în lume, iar un declin
relativ al puterii atrage o scădere semnificativă a independenţei şi a influenţei sale
globale. Deşi PIB-ul SUA reprezintă încă 25% din cel global, totuşi, acest procent va
scădea încet, dar sigur, dacă avem în vedere ritmurile de dezvoltare a economiilor
asiatice, cu o rată de creştere de 2-3 ori mai mare decât cea a Statelor Unite.
În egală măsură, globalizarea sporeşte puterea actorilor nonstatali: exportatorii
de energie, organizaţiile teroriste, firmele multinaţionale. Este din ce în ce mai
evident faptul că a fi astăzi cel mai puternic stat nu echivalează cu a deţine un
cvasimonopol asupra puterii. Aceasta a crescut volumul, viteza şi importanţa
fluxurilor transfrontaliere de toate tipurile, de la droguri, e-mail-uri, gaze cu efect de
seră, bunuri şi persoane, până la semnale de televiziune şi radio, virusuri (virtuale şi
reale) şi arme. Multe dintre aceste fluxuri scapă controlului guvernelor şi se fac fără
ştirea acestora.
O lume nonpolară înseamnă şi absenţa predictibilităţii formulelor instituţionale
şi a alianţelor, a structurilor de ordine care au definit epocile anterioare. Alianţele îşi
vor diminua mult din importanţa actuală, fie şi pentru faptul că în mod tradiţional
acestea sunt structuri care presupun o predictibilitate a ameninţărilor, a obligaţiilor, a
capacităţii de a fi solidari. Raporturile dintre state vor fi din ce în ce mai selective,
mai situaţionale. Va fi mai greu să operăm clasificări riguroase de tipul state
adversare /state aliate; vom avea situaţii în care statele vor coopera, dar şi momente în
care se vor afla pe poziţii complet divergente. Creşte importanţa consultărilor, dar, în
primul rând, a abilităţii de a construi coaliţii flexibile, coaliţii ale contextului. Avem
însă o certitudine: timpul diplomaţiei de tipul „sunteţi fie cu noi, fie împotriva
noastră” a trecut. Prin urmare, susţin aceşti analişti, există astăzi, zeci de centre de
putere semnificative, printre care puteri regionale, organizaţii internaţionale,
companii, piaţa media, mişcări religioase, organizaţii teroriste, carteluri ale drogurilor
şi ONG-uri care distribuie putere.
1.2. Teoria multipolarităţii
Contrar opiniilor exprimate de aceşti analişti şi prezentate mai sus, alţi
cunoscători ai spectrului politic mondial opinează că statele-naţiuni au rămas unităţile
politice principale care, prin politica lor externă, determină evoluţia relaţiilor
internaţionale şi organizarea globală a societăţii umane. Diversitatea progresului
economic, avansul necruţător al globalizării şi acutizarea incertitudinilor în societatea
umană au generat emoţii colective puternice, perspective noi şi ambiţii naţionale
intense, care afectează identitatea populaţiilor, generează conflicte interne şi
internaţionale şi influenţează deciziile guvernanţilor.
Conform teoriei multipolarităţii, Statele Unite, în baza datelor economice, vor
fi obligate să accepte în „clubul hegemonilor” centrele de putere din China, Uniunea
Europeană, Japonia, India şi Rusia. Consecinţele politice, economice şi militare ale
reîmpărţirii puterii între state sunt imprevizibile. America va trebui să renunţe la rolul
65