Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

a realiza o armă nucleară capabilă să fie lansată spre o anumită ţintă. În aceeaşi
direcţie se înscrie şi afirmaţia ambasadorului Iranului la Bucureşti, excelenţa sa
domnul Prof.dr. Bahador Aminian, în data de 13.10.2012, care preciza că „Iranul nu
are scopuri nucleare în domeniul militar” 18 .
Dincolo de informaţiile care ne parvin din spaţiul occidental privind „stadiul”
la care a ajuns programul nuclear iranian în scopuri militare, de măsurile restrictive
luate de instituţii internaţionale împotriva statului Iranian, nu putem să nu ne
întrebăm dacă cealaltă „parte” a acestei dispute - cei care susţin ca Iranul nu are un
program nuclear care sa vizeze construcţia armelor atomice - susţin sau nu lucruri
adevărate. Dacă ne referim la cazul Irakian, la faptul că acuzaţiile administraţiei Bush
referitoare la deţinerea de către Saddam Hussein a armelor de distrugere în masă nu
s-au adeverit după invazia Irakului de către forţele americane şi engleze în 2003,
rezultă două aspecte evidente: comunitatea internaţională va fi mult mai atentă la
acest gen de acuze, ca în cazul Iranului, iar o acţiune militară împotriva regimului de
la Teheran în condiţiile în care nu sunt probe concrete despre realizările nucleare
iraniene în domeniul militar ar fi lipsită de legitimitate şi nu ar beneficia de un sprijin
substanţial la nivel internaţional.
În încercarea de a contrabalansa puterea foarte mare a Iranului, dacă acest stat
s-ar dota în viitorii ani cu arme nucleare, o serie de lideri din statele CCG au propus o
serie de proiecte politice subregionale care includ diferite formule de integrare
economică, industrială, aerospaţială, în domeniul educaţiei dar şi al apărării comune.
Astfel, prinţul saudit Turki al-Faisal afirma la finele anului 2011: „Putem crea un
sistem unificat în Peninsula Arabică, un Consiliu ales, o forţă armată unificată, cu o
industrie de apărare unificată. Putem realiza, de asemenea, un sistem economic cu o
monedă unică, am putea înfiinţa o agenţie aerospaţială unificată, un sistem unificat al
industriei IT, o industrie auto, un sistem de învăţământ cu o curriculă unitară” 19 . Se
poate observa din această declaraţie, ca şi din altele referitoare la problematica
apărării comune, dorinţa evidentă a unor lideri arabi din regiunea Golfului de a găsi
soluţii viabile în domeniul securităţii militare care să contracareze un potenţial pericol
major din partea Iranului sau a unui alt stat puternic din regiune. De asemenea
programele în domeniul apărării care au început să fie dezvoltate de către statele
arabe din Golf, cu sprijinul SUA, dovedesc faptul că sectorul militar al securităţii
acestei subregiuni a Orientului Mijlociu are o dinamică destul de accentuată.
Conform informaţiilor furnizate de mass-media 20 , statele din Golf au declanşat
unul dintre cele mai ambiţioase programe de întărire a capacităţilor militare, avânduse
în vedere cumpărarea de armament din SUA, în următorii ani, în valoare de 123
miliarde de dolari. Contractul de furnizare a unui „pachet” de arme americane către
Arabia Saudită este estimat la 67 miliarde de dolari care va conţine 85 de avioane de
18
Afirmaţia a fost făcută în cadrul dezbaterii ”Programul nuclear iranian. Strategii de securitate
regională”, organizată de Geopolitica Club Cafe şi ASGRI.
19
Katerina NICOLAS, Saudi Prince urges GCC to consider acquiring nuclear weapons, Digital
Journal, December 6, 2011, http://digitaljournal.com/article/315627, accesat pe 15.10.2012.
20
Alan PURKISS, Gulf States Order $123 Billion of U.S. Weaponry to Counter Iran, FT Says,
http://www.bloomberg.com/news/2010-09-21/gulf-states-order-123-billion-of-u-s-weaponry-tocounter-iran-ft-says.html,
accesat la data de 10.10.2012.
295