Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

crizelor, diplomaţia consfătuirilor, controlul armamentului şi alianţele politice. În
contrast, politica mică – mediul, managementul resurselor sărace sau efortul de
constrângere a creşterii populaţiei – au fost adesea percepute ca surse de dispute dar
foarte rar ca ameninţări la adresa securităţi naţionale.
La ora actuală, agresiunile la adresa biodiversităţii, mai ales defrişările
pădurilor tropicale, specifice unor regiuni sau teritorii, pot distruge în timp
„moştenirea comună a umanităţii”. Defrişările distrug habitatele faunei – pădurile
tropicale găzduiesc jumătate din speciile cunoscute – şi au efecte climatice regionale
întrucât copacii constituie legătura fundamentală în circuitul apei între sol şi
atmosferă, prin procesul evaporării. Copacii fixează solurile controlând eroziunea
împotriva alunecărilor de teren şi a inundaţiilor.
Problemele de mediu globale/regionale generează uneori probleme locale acute
şi, în egală măsură, deteriorarea locală a mediului poate produce consecinţe de mediu
la nivel regional sau global.
Problematica mediului a devenit un domeniu de maxim interes şi pentru
decidenţii strategici militari aceştia centrându-se tot mai mult asupra posibilelor
consecinţe ale utilizării arsenalelor nucleare, chimice sau biologice. Deteriorarea
mediului determinată de fabricarea, întreţinerea şi amplasarea echipamentelor
militare trebuie avute în vedere din perspectiva securităţii mediului.
Cei care susţin că resursele, mediul şi problemele generate de creşterea
populaţiei trebuie incluse pe agenda securităţii naţionale susţin, uneori simplist, că
dezvoltarea globală ameninţă sănătatea şi bunăstarea, atât a indivizilor, cât şi a
statelor şi, ca atare, pot fi considerate ca ameninţări la adresa securităţii naţionale.
La ora actuală analiştii în sfera intelligence vorbesc tot mai mult despre
„blestemul resurselor”, cel mai uşor decelabil în situaţia de instabilitate cronică a
unor state subdezvoltate, şi nu numai. Producţia de gaz, petrol sau minerale
acţionează ca un magnet pentru cursa înarmărilor sau intervenţiile externe. 5
Agresiunile actuale nu vizează cucerirea teritorială ci acapararea exploatării
resurselor, spolierea bogăţiilor unor naţiuni cu consecinţe ireversibile, de cele mai
multe ori, asupra echilibrelor naturale.
Problematica securităţii mediului a început să fie recunoscută la mijlocul
deceniului al optulea când în raportul final al Comisiei Brundtland a fost inclus un
capitol referitor la acest domeniu. Raportul semnala că „problemele de mediu ale
săracilor vor afecta în egală măsură şi pe cei bogaţi, într-un orizont de timp nu prea
îndepărtat, generând instabilitate politică şi turbulenţe”. Demn de remarcat este fraza
cu care începe raportul Comisiei Brundtland: „Pământul nostru este unic, lumea
noastră nu este”. A fost, şi va fi, o invitaţie lansată întregii comunităţi planetare de a
soluţiona problematica securităţii mediului în beneficiul întregii civilizaţii umane.
În anul 1989, Mihail Gorbaciov afirma că „ameninţările viitoare venite din cer
nu sunt determinate atât de rachetele nucleare cât de deteriorarea stratului de ozon şi
de încălzirea globală”. Tot el propunea, la acel moment, realizarea unui Consiliu
pentru Securitatea Mediului la nivelul ONU.
5
George Cristian MAIOR, Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul
XXI”, editura RAO International publishing company, 2009.
314