Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

la includerea controlului în conţinutul comenzii şi la faptul că fără control nu se poate
exercita comanda, Greg Todd sublinia inseparabilitatea comenzii de control - ,,dacă
atomul poate fi divizat, atunci şi actul de comandă poate fi separat” 5
Dincolo de abordarea conceptuală amintită, specialiştii NATO, în special
comunitatea dedicată strict studiului comenzii şi controlului, atribuie sintagmei
,,comandă şi control” o înţelegere mai largă, dezvoltând astfel o definiţie de lucru
care ne ajută să înţelegem mai bine sfera de cuprindere şi domeniul de acţiune.
Astfel, ,,comanda şi controlul reprezintă o funcţie a comandantului, a statului major
şi a altor elemente de comandă, destinată menţinerii unui nivel ridicat de
operativitate, pregătirii operaţiilor şi conducerii trupelor în vederea îndeplinirii
misiunii. Conceptul include achiziţia continuă a informaţiilor, fuziunea, revederea,
reprezentarea, analiza şi evaluarea acestora, elaborarea planurilor de conducere,
stabilirea misiunilor pentru forţe, planificarea operaţională, organizarea şi
menţinerea cooperării, asigurarea sprijinului de luptă şi a sprijinului logistic,
organizarea comenzii şi controlului la eşaloanele subordonate, precum şi
conducerea trupelor pe câmpul de luptă 6 ”.
2. Impactul noilor tehnologii asupra sistemelor de comandă şi control
Fizionomia luptei moderne conferă sistemului de conducere noi dimensiuni şi
caracteristici vizând, în mod special, dominarea acestora de către elementul
informaţional şi decizional prin coordonarea permanentă a tuturor categoriilor de
forţe armate şi a genurilor de arme, atât pe orizontală cât şi pe verticală, în toate
mediile de confruntare.
Teatrul de operaţiuni al viitorului, complet cibernetizat, va constitui o realitate
în următoarele decenii, confirmată de cel puţin două aspecte. Primul aspect se referă
la procesul integrării sistemelor de automatizare a conducerii trupelor cu sistemele de
armament de înaltă precizie precum şi la apariţia şi utilizarea roboţilor, vehiculelor
telecomandate şi muniţiilor inteligente. Al doilea aspect este definit de metodologia
conducerii acţiunilor militare în condiţiile cibernetizării, care schimbă complet
conţinutul procedurilor de acţiune.
Ca urmare, pe plan mondial, există o preocupare constantă pentru
perfecţionarea sistemelor de conducere de la toate eşaloanele care să aducă un avantaj
substanţial şi chiar decisiv în cazul unei confruntări. Studiile realizate până în prezent
arată că atunci când potenţialul de luptă al părţilor este sensibil egal, realizarea
superiorităţii asupra inamicului este posibilă numai în conducere, domeniu foarte
greu de cuantificat în raportul de forţe, dar cu o influenţă hotărâtoare asupra
deznodământului operaţiei. Acest aspect ne conduce la ideea că dezvoltarea şi
perfecţionarea sistemului de comandă şi control reprezintă un important factor de
putere al comandamentelor şi structurilor luptătoare, care depinde de implementarea
unor doctrine noi în concordanţă cu calitatea personalului, instruirea forţei,
modularitatea, flexibilitatea, eficienţa şi tehnologiile moderne.
5
Greg Todd, Catharis, Washington National Defense University Press, 1986, p. 14.
6
Definiţie disponibilă pe: http//www.nato.int/nsa/.
327