Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

membre ale Tratatului de la Varşovia, la iniţiativa Uniunii Sovietice, dar Ceauşescu a
şi criticat dur această intervenţie. 21 Gestul conducătorului român a fost interpretat ca
o distanţare faţă de Moscova – de unde şi „cultivarea” sa ulterioară de către liderii
occidentali (în principal cei americani, nu mai puţin de trei preşedinţi ai Statelor
Unite – Richard Nixon, Gerald Ford şi Jimmy Carter –, vizitând România) –, în fapt
el urmărindu-şi doar proiectul său personal dictatorial de preamărire.
În schimb, în domeniul culturii, în sensul definit mai înainte, România a
punctat pozitiv graţie unor creatori de excepţie (unii stabiliţi în străinătate şi
recunoscuţi/„recuperaţi” abia după moarte), precum: Constantin Brâncuşi (sculptor),
George Enescu (compozitor, violonist, pianist), Sergiu Celibidache (dirijor), Mircea
Eliade (scriitor şi istoric al religiilor), Henry Coandă (pionier al aviaţiei mondiale) şi
atâţia alţii. Un domeniu în care România şi-a afirmat puterea blândă cu un mare efect
este sportul, la multe Jocuri Olimpice de Vară, campionate mondiale şi europene,
sportivii români ocupând, per ansamblu, un loc cu mult superior poziţiei României
(ca suprafaţă şi populaţie) pe Glob sau pe continent. Deşi mulţi sportivi s-au remarcat
(mai ales în domenii precum gimnastica, scrima, caiac-canoe, tenis, atât de câmp, cât
şi de masă, lupte greco-romane, handbal ş.a.) s-au impus prin efectul propagat în
toată lumea (vorbindu-se de români, de România), sportivi precum: Nadia Comăneci
(prima în istoria sportului în cauză, care obţinut nota maximă, 10.00, la Olimpiada de
la Montreal din 1976, şi graţie „momentului de suspans” de la Jocurile Olimpice de la
Moscova, din 1980) şi tenismenilor Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, graţie în principal
disputării a trei finale ale Cupei Davis (1969, 1971, 1972; în plus, Ilie Năstase fiind
câştigător al multor mari turnee de tenis, precum şi al Turneului Campionilor).
4. Puterea inteligentă (intelligent power/smart power)
Cum în timpurile noastre – şi predictibil că şi în viitor –, puterea blândă nu este
soluţia tuturor problemelor, soluţia este puterea inteligentă (intelligent power/smart
power), care presupune combinaţia dintre puterea dură (hard power), a coerciţiei şi
plăţilor, cu puterea blândă (soft power), a persuasiunii şi atracţiei. 22 De la aparent un
concept oarecare vehiculat de analişti, acesta a intrat în atenţia guvernanţilor. Astfel,
Hillary Clinton, Secretarul de Stat (Ministrul Afacerilor Externe) al celei mai mari
puteri, Statele Unite, declara, sugestiv în acest sens, în 2008, cu ocazia instalării lui
Barack Obama ca preşedinte: „America nu poate să rezolve problemele cele mai
presante de una singură, iar lumea nu poate să le rezolve fără America. Trebuie să ne
folosim de ceea ce se numeşte (sublinierea noastră), de toată
seria de instrumente de care dispunem”. Cu un an mai înainte, Secretarul Apărării,
Robert Gates, ceruse Congresului, contrar predecesorilor săi, nu mai mulţi bani
pentru armată, ci pentru instrumente ale puterii blânde (diplomaţia, asistenţa
21
Inclusiv în ţară a determinat un mare val de simpatie.
22
Joseph NYE Jr. (2004), op. cit.
307