Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

desfăşoară activitatea. Datorită evoluţiei permanente a omului şi îmbrăţişarea
conceptului de noutate, s-a simţit nevoia tot mai acută a Bisericii de a se implica şi
oferi un ajutor omului în vederea împlinirii normelor morale. „Biserica Ortodoxă a
adoptat o atitudine realistă şi în acelaşi timp naturală şi teologică: aceea a unui
apostolat social al clerului ortodox şi al laicilor care corespunde slujirii practice a
Bisericii în societate, bazată pe mandatul său divin; mai exact se înţelege preocuparea
Bisericii de viaţa socială a membrilor săi, slujirea aspiraţiilor societăţii umane.” 2
Armata constituie forţa principală, coloana vertebrală a întregului sistem
naţional de apărare, rolul său constând în apărarea poporului, a independenţei şi
suveranităţii naţionale, a integrităţii teritoriale şi a dreptului poporului nostru la
libertate deplină. Responsabilitatea pe care o impune instituţia militară membrilor ei,
presupune înalte abilităţi profesionale. Abilitatea caracteristică militarului dobândită
prin procesul de formare şi perfecţionare este supusă unor reguli stricte. Relaţiile
dintre militari sunt puternic influenţate de societate. Întrucât şi militarii trăiesc în
societate trec prin diferite probleme de viaţă, confruntându-se cu grijile zilnice,
solicitările tranziţiei, crizele multiple, cât şi erorile personale şi de relaţie, suferinţă,
doliu. Potenţialul Bisericii pentru rezolvarea acestor conflicte interioare şi
exterioare, atât pentru schimbările comportamentale individuale cât şi, prin
implicarea colectivă a indivizilor, pentru schimbările sistematice, oferă promisiuni
semnificative pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, prin acţiunea de consiliere
pastorală.
2. Conceptul de „consiliere pastorală”.
Omul şi-a conştientizat calitatea sa de fiinţă socială, precum şi faptul că el nu
reprezintă o simplă verigă din componenţa unui lanţ de entităţi, ci o existenţă menită
să faciliteze şi să înfrumuseţeze vieţile semenilor săi prin tot ceea ce face. Acţiunea
prin care îşi împlineşte acest rol este şi cel de consiliere. În acest sens, „consilierea
constituie o modalitate aparte de comunicare interumană, bazată pe încredere
reciprocă, sinceritate şi disponibilitate, născută din dorinţa cuiva de a veni în ajutorul
unui alt semen de-al său şi constând într-un transfer de experienţă şi de cel în
competenţă spre cel aflat în nevoie, prin acordarea spontană a unor îndemnuri şi
sfaturi. Altfel spus constituie un demers de comunicare cu caracter interactiv şi
permisiv prin care se oferă călăuzire unui semen într-o problemă care depăşeşte
competenţele şi puterea de rezolvare a celui căruia i se adresează.” 3
Consilierea pastorală este „specializarea în slujire pastorală oferită persoanelor
individuale, cuplurilor sau familiilor care trec prin suferinţă, necaz şi durere, capabile
să-şi prezinte situaţia, cu dorinţa de a căuta ajutor pastoral creştin pentru a face faţă
2
Pr. dr. Mihail POPESCU, Clerul ortodox şi responsabilitatea moral-politică a laicilor în
societate, în revista „Ortodoxia”, nr. 3-4, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 2000, p. 105.
3
Psiholog dr. Maria PAŞCA, preot dr. Teofil TIA, Psihologie pastorală, Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2007, p. 104.
229