Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

1.2. Persoanele implicate în actul consilierii pastorale
Consilierea este un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe
încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. Această relaţie asigură exprimarea
ideilor şi sentimentelor în legătură cu o problemă şi oferă sprijin în clarificarea
sensurilor fundamentale, în identificarea unor pattern-uri valorice pe baza cărora se
pot formula soluţii. „Consilierea pastorală este o formă unică de consiliere care
foloseşte în egală măsură resurse spirituale şi psihologice pentru a ajuta la vindecarea
şi confortul psihic al oamenilor. Ea este oferită de un consilier pastoral autorizat, care
nu este doar un specialist în tulburări mintale, ci are şi o pregătire religioasă
profundă.” 7
În structurile armatei, preotul militar asigură procesul de consiliere pastorală,
oferind sprijin moral problemelor din viaţa militarilor şi celorlalte categorii de
personal din serviciul instituției militare. Preotul militar, folosind eficient principiile
moralei creştine şi elemente de psihologie pastorală şi sociologie, specifice mediului
militar, poate contribui împreună cu alţi factori de răspundere, la reuşita activităţilor
şi programelor destinate îmbunătăţirii aspectelor specifice vieţii militare.
1.3. Obiectivele consilierii pastorale
În activitatea de consiliere pastorală scopul este sprijinirea celor aflaţi în
suferinţă şi probleme în a-şi rezolva situaţiile neplăcute din viaţă prin resurse proprii,
prin adoptarea atitudinilor, concepţiilor şi comportamentelor manifestate în contexte
existenţiale specifice, învăţând să facă faţă problemelor vieţii prin dezvoltarea
integralităţii spirituale şi etice a fiinţei umane.
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine caracterizată prin funcţionarea optimă
din punct de vedere somatic, fiziologic, intelectual, emoţional, social şi spiritual este
obiectivul principal al consilierii pastorale.
În viziunea lui Corey 8 , obiectivele consilierii sunt următoarele: restructurarea
personalităţii, descoperirea inconştientului, generarea unor interese sociale,
conştientizarea semnificaţiei vieţii, rezolvarea şi vindecarea unor tulburări
emoţionale, examinarea unor hotărâri şi decizii mai vechi şi înlocuirea cu altele noi,
dezvoltarea încrederii în sine, cultivarea asertivităţii, reducerea anxietăţii, diminuarea
comportamentului mal-adaptativ şi învăţarea unor modele adaptative noi, câştigarea
unui control eficient asupra propriei vieţi.
7
Psiholog dr. Maria PAŞCA, preot dr. Teofil TIA, op. cit., p. 112.
8
Sorin SĂNDULACHE, op. cit, apud Corey G, Manual for theory and practice of counseling and
psychotherapy, 4
231
th ed, Pacific Grove, CA:Brooks/Cole, 1996, p.137.