Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Kauppi identifică patru asumpţii teoretice ale globalismului, corespunzând unei
viziuni global-centrice despre lume 54 : (1) necesitatea înţelegerii contextului global în
care interacţionează statele şi alte entităţi; (2) globaliştii subliniază importanţa
analizei istorice în înţelegerea sistemului internaţional, factorul istoric şi
caracteristica definitorie al sistemului fiind capitalismul; (3) existenţa unor
mecanisme particulare de dominaţie care menţin statele din Lumea a Treia în afara
procesului de dezvoltare şi contribuie la o dezvoltare globală inegală; (4) factorii
economici sunt critici pentru explicarea evoluţiei şi funcţionarii sistemului global
capitalist şi menţinerea într-o poziţie subordonată a o constituţie republicană, un
sistem statal federal şi o cetăţenie globală, pentru a fonda o comunitate a umanităţii.
Desigur, critica este mult prea dură şi omite existenţa unor teorii critice la
adresa economiei politice internaţionale în cadrul paradigmei statelor Lumii a Treia.
Desigur, această definiţie ar putea conduce la ipoteza ca globalismul este identic cu
marxismul, însa chiar şi Viotti şi Kauppi refuză aceasta asociere, subliniind că există
globalişti non-marxişti. De asemenea, mai putem vorbi de un globalism neoliberal
care opune „dependenţei” o altă viziune asupra lumii, „interdependenţa”. Aceasta
şcoala a globalismului neoliberal se încadrează însă, din perspectiva studiilor de
securitate, în paradigma liberal-instituţională.
Conform globalismului, securitatea internaţională poate fi asigurată, însă este
necesar să fie cunoscute sursele insecurităţii (cauzele violenţei şi comportamentului
violent). Perspectiva globalistă indică o noţiune extinsă a securităţii, implicând mai
multe domenii: economic, societal, ecologic, cultural etc. Globaliştii concep
securitatea ca ordine socială asigurând condiţii favorabile pentru dezvoltarea creativă
şi sigură a fiinţei umane, absenţa ameninţărilor permiţând o asemenea dezvoltare
(vezi mai sus conceptul de securitate societală) 55 .
Globalismul este parte a celei de-a treia dezbateri clasice în teoria relaţiilor
internaţionale 56 , dezbaterea realism-globalism, desfăşurată cu precădere în cursul
anilor ‘80. Deşi globalismul şi liberalismul au foarte multe lucruri în comun (legătura
între cele două programe de cercetare fiind asigurată de teoria transnaţionalistă
dezvoltată de Keohane şi Nye), totuşi există elemente care le diferenţiază. În primul
rând, liberalismul instituţional nu se îndepărtează foarte mult de premisele statcentrice
şi pozitiviste ale neorealismului. Globalismul pune sub semnul întrebării
chiar şi aceste premise. Mai mult, unii teoreticieni globalişti se întreabă dacă statul nu
este un factor de insecuritate pentru individ, nu numai un furnizor de securitate al
acestuia. Dacă instituţionaliştii sunt în studiile de securitate adepţii unei agende
extinse a securităţii („wideners”, vezi Introducerea), dar având în continuare ca obiect
referent statul, globaliştii sunt adepţii unei agende aprofundate a securităţii. De fapt,
globaliştii susţin o viziune antitetică asupra lumii în raport cu cea realistă, este vorba
de una centrată pe „globalizare” şi pe „deteritorializarea politicii mondiale”, pe
recunoaşterea rolului independent al entităţilor transnaţionale şi se concentrează
54
Paul R. VIOTTI, Mark V. KAUPPI, op. cit., pp. 341-342.
55
Andrei MAKARYCHEV, Alexander SERGUNIN, op. cit.
56
Prima dezbatere a fost cea opunând realismul şi idealismul, iar cea de-a doua scientism versus
tradiţionalism (revoluţia behaviorist-sistemică).
32