Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

încredere, un flux de informaţii partajate şi un proces decizional public şi onest,
precum şi utilă, în sensul de a se obţine rezultatele scontate, într-un cuvânt dacă în
astfel de misiuni vorbim de cooperare.
Există două niveluri de coordonare, interconectate, cel strategic şi cel
operaţional. Coordonarea strategică urmăreşte atingerea scopului programului de
asistenţă şi constă în întocmirea unui plan strategic ce include sarcini şi
responsabilităţi, în conformitate cu mandatele şi capacităţile organizaţiilor
participante. Coordonarea operaţională vizează două cerinţe, prima se referă la
coordonarea de fond, pe zone geografice şi categorii de populaţie, într-un mod
complementar, a acţiunii actorilor umanitari iar cea de a doua se referă la asigurarea
suportului comun, de securitate, logistic şi de comunicaţii, pentru forţele dislocate în
zona afectată de dezastre.
În vederea realizării coordonării operaţionale în domeniul protecţiei civile,
UNOCHA poate solicita sprijinul altor organisme ale ONU care au sarcini umanitare,
astfel: Centrul de informare în probleme umanitare, Centrul întrunit de logistică al
Naţiunilor Unite, Departamentul pentru siguranţă şi securitate al Naţiunilor Unite,
Coordonarea civili-militari în acţiunile umanitare ale ONU, Serviciile umanitare
aeriene ale Naţiunilor Unite etc.
Întotdeauna, atunci când la acţiunile de asistenţă internaţională în situaţii de
urgenţă participă resurse ale ONU, NATO şi UE, coordonarea se realizează de către
structurile specializate ale ONU, după procedurile ONU. Astfel, conform CPM,
Articolul 8, punctul (7) „Coordonarea operaţională se integrează deplin în cadrul
coordonării generale asigurate de UNOCHA, când acesta este prezent, cu
respectarea rolului său de conducere” iar în cazul situaţiilor de urgenţă majoră,
produse în afara teritoriului UE, „posibila utilizare a mijloacelor şi capacităţilor
militare în vederea sprijinirii protecţiei civile ar trebui să respecte principiile
orientărilor relevante ale ONU”.
Centrul Euro-Atlantic de Coordonare a Răspunsului în caz de Dezastre
(EADRCC), ca instrument operaţional al Comitetului de Planificare pentru Urgenţe
Civile (CEPC) din cadrul NATO, menţine o legătură permanentă cu UNHCR,
UNOCHA, UE şi alte organizaţii implicate în efortul umanitar internaţional.
Sub „umbrela” Organizaţiei Naţiunilor Unite funcţionează Sistemul Global de
Alertă şi Coordonare în caz de Dezastre (Global Disaster Alert and Coordination
System – GDACS). Acesta este un cadru de cooperare între Naţiunile Unite, Comisia
Europeană, manageri pentru situaţii de dezastru şi sisteme de monitorizare a
dezastrelor din lumea întreagă şi îşi propune completarea informaţiilor şi înlăturarea
lipsei de coordonare, imediat după producerea dezastrelor majore.
GDACS oferă acces în timp real, prin Internet, la sistemul de informaţii în caz
de dezastre, precum şi la instrumentele aferente pentru coordonare.
GDACS asigură alertarea şi estimarea impactului în urma dezastrelor majore
prin intermediul unui serviciu de evaluare multi-risc a impactului dezastrelor,
administrat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC). Pentru acest
scop, JRC stabileşte parteneriate ştiinţifice cu organizaţii care monitorizează riscurile
la nivel global. Datele pertinente sunt integrate automat în GDASC.
218