Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Cel de-al treilea factor îl constituie Războiul Rece, acesta însemnând de fapt
prelungirea războiului clasic într-un mod fragmentat cu utilizarea tuturor armelor
posibile, inclusiv a celor de propagandă. Potrivit profesorului Măgureanu, ”în timpul
Războiului Rece, terorismul revoluţionar a fost susţinut continuu de sistemul
comunist, în cea mai bună tradiţie a stângii extremiste, dar nici de partea cealaltă nu
au lipsit mijloacele de o violenţă extremă” 5 .
Al patrulea factor îl reprezintă căderea comunismului. Chiar dacă sursa
terorismului revoluţionar a secat odată cu căderea sistemelor comuniste din Europa,
diminuarea fenomenului terorist nu a avut loc.
Cauzele terorismului contemporan sunt complexe şi se află în dinamica
crizelor economice, culturale şi sociale, în politica de alienare a tinerilor (îndeosebi
musulmani) care trăiesc în străinătate, în reacţiile virulente la influenţele intrinseci pe
care le exercită civilizaţia occidentală asupra zonelor încremenite în fantasme şi
prejudecăţi, în recrudescenţa anomiei sociale, criminalităţii şi traficanţilor 6 .
Principalele surse de generare a fenomenului terorist se află în configuraţia
mereu schimbătoare şi nesigură a societăţii actuale şi în starea de haos pe care o
parcurge omenirea. Nu întâmplător, desigur, atacurile teroriste se îndreaptă împotriva
Statelor Unite ale Americii şi aliaţilor acestora, a Rusiei, Chinei, Indiei, Europei
Occidentale şi chiar împotriva unor ţări islamice, considerate trădătoare, cum ar fi
Turcia şi Pakistanul.
Ameninţările teroriste sunt de mare actualitate. Chiar dacă odată cu lichidarea
liderului Al Qaeda (mai 2011), acţiunile acestei organizaţii s-au împuţinat, pe termen
mediu şi lung, ele nu vor dispărea. Atacurile teroriste sunt şi vor fi şi în continuare
atipice, lipsite de orice moralitate şi în afara oricăror reguli ale păcii şi războiului. Ele
vor viza tot ceea ce este vulnerabil – state, guverne, instituţii publice, organizaţii
internaţionale, aglomerări urbane şi locuri publice, infrastructuri, reţele de
comunicaţii, reţele Internet etc.
2.3. Proliferarea armamentelor
În contextual actual, armele de distrugere în masă şi sistemele de armament
convenţional ultramodern pot constitui o ameninţare majoră la adresa securităţii
internaţionale, dacă ajung în posesia unor actori statali (ex. Coreea de Nord şi Iran)
sau nonstatali (organizaţii teroriste) care le pot utiliza împotriva lumii civilizate.
Deşi proliferarea este susţinută de un număr restrâns de state şi actori
nonstatali, aceasta reprezintă un pericol real prin diseminarea tehnologiilor şi
informaţiilor, pentru faptul că statele proliferatoare se pot ajuta între ele.
La ora actuală, principala preocupare a comunităţii internaţionale în domeniul
proliferării armelor nucleare o reprezintă aşa zisul Dosar nuclear iranian.
5
Ibidem.
6
Gheorghe VĂDUVA, Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securităţii şi apărării
naţionale, în condiţiile statutului României de membru NATO, Bucureşti, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare ”Carol I”, 2005, p. 11.
137