Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

sale, pozitive sau nu, pot fi percepute prin fiecare dintre simţurile umane cu toate că,
nu întotdeauna, pot fi clasificate ca fructe ale globalizării.
Procesul de globalizare, aflat în plină derulare la scară mondială, precum şi
principalii săi actori, marchează în mod direct şi indirect atât viaţa tuturor locuitorilor
Pământului, cât şi raportul securitate globală – securitate naţională. Globalizarea duce
inevitabil către uniformizare, tendinţă care excede graniţelor naţionale şi care
presupune, în mod obligatoriu, promovarea unor modele de dezvoltare. Astfel, lupta
care se poartă în prezent între state se traduce, pe de o parte, în competiţia pentru
fructificarea efectelor benefice ale procesului, iar, pe de altă parte, în promovarea
agresivă a propriului model de globalizare – izvor de bunăstare socială şi în
combaterea repercusiunilor negative ale aceluiaşi proces care pot împărţi statele lumii
în două categorii distincte: câştigători şi faliţi.
1. Dimensiunile globalizării
Globalizarea se manifestă pe toate palierele activităţii sociale – şi, implicit,
existenţei umane, având vizibilitate în special pe planurile comunicaţiilor şi
economic. Cu toate că, pentru simplificare, este acceptată aserţiunea potrivit căreia
globalizarea a apărut după cel de-al doilea război mondial, competiţia dintre state
pentru resurse şi dependenţa acestora de comerţul internaţional, efecte specifice ale
globalizării, au apărut în formă organizată imediat după evul mediu. Se poate afirma,
fără temerea de a greşi, că istoria internaţională a comerţului dintre actorii inter şi
intrastatali reprezintă, în acelaşi timp, devenirea globalizării în fiecare dintre fazele
determinante ale acesteia. Astfel, pot fi identificate în prim-plan următoarele
dimensiuni arhetipale ale acestui fenomen deosebit de complex ce include elemente
de istoric, realităţi şi tendinţe: economică, politică, de securitate, socială,
administrativă şi culturală.
Dimensiunea economică a globalizării constituie cea mai reprezentativă faţetă
a acestui complex fenomen fiind, totodată şi cea mai vizibilă. Expresie a intereselor
financiare comune ale persoanelor fizice, juridice, comunităţilor sau statelor,
dezvoltarea economică transcende frontierele naţionale, neputând suferi îngrădiri
artificiale. Cu toate acestea, se poate observa că decalajele economice intrastatale -
între straturile sociale şi interstatale se adâncesc, ducând la „sărăcirea şi mai
accentuată şi la creşterea instabilităţii în ţările deja sărace” 1 .
Printre procesele care concură la realizarea dimensiunii economice a
globalizării putem enumera: atenuarea protecţionismului economic la nivel statal şi,
implicit, deschiderea, într-o oarecare măsură, a pieţii naţionale în exterior în toate
segmentele ei, libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor, a persoanelor şi a
capitalurilor (incluzând, la nivel european, uniunea vamală, cooperarea vamală şi
interzicerea restricţiilor cantitative între statele membre), globalizarea cooperării şi
producţiei de bunuri, precum şi existenţa şi dezvoltarea marilor corporaţii care devin
actori ai globalizării prin ei înşişi. De asemenea, dimensiunea economică a
1
Eugen BĂDĂLAN, Laurian ZAHARESCU şi Vasile BOGDAN, Sisteme globale de securitate,
Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2009, pp. 111.
255