Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

favoarea sa” 11 . Acest principiu al realismului politic este aplicat întocmai în cazul
Orientului Mijlociu, dosarul nuclear iranian căpătând o miză extrem de importantă
pentru principalii actori extraregionali care îşi „încrucişează” interesele în această
regiune, fiind expresia faptului că lumea actuală a început să se manifeste, tot mai
mult, drept una multipolară, în care nu este greu de observat o diminuare a rolului de
hegemon global al SUA în sistemul relaţiilor internaţionale, comparativ cu ultimul
deceniu al secolului trecut.
Scenariile privind evenimentele care ar urma în cazul în care Teheranul ar reuşi
să fabrice arma nucleară sunt dintre cele mai pesimiste, atât in ceea ce priveşte
securitatea regională, cât şi al impactului asupra mediului global de securitate. Iată,
cum îşi imaginează un autor, o parte din consecinţele producerii armei atomice de
către Iran: „Ar creşte riscul producerii unui război, atât convenţional cât şi atomic, în
Orientul Mijlociu; mai multe state din regiune şi-ar putea dori, de asemenea, să
devină puteri nucleare; echilibrul geopolitic din Orientul Mijlociu s-ar altera, iar
eforturile de a opri răspândirea armelor nucleare ar fi compromise; apariţia unui Iran
nuclear - chiar si unul care este mulţumit să aibă doar materialele şi infrastructura
necesare pentru a asambla o bombă pe termen scurt, mai degrabă decât un arsenal
nuclear - ar fi văzute ca o înfrângere diplomatică majoră pentru Statele Unite ale
Americii” 12 .
Conform unor surse publice de informare, în scopul întăririi capacităţii sale de
apărare Arabia Saudită nu exclude, în viitor, posibilitatea achiziţionării de arme
nucleare şi alte arme de distrugere în masă, drept măsură de contracarare a
arsenalului nuclear deţinut de statul evreu precum şi în scopul întăririi securităţii sale
în situaţia în care Iranul s-ar dota cu armament nuclear. Acest lucru a fost subliniat în
decembrie 2011 de către prinţul saudit Turky al-Faysal, un influent membru al
familiei regale din Arabia Saudită:” „În cazul în care eforturile noastre şi eforturile
depuse de comunitatea internaţională nu reuşesc să lichideze arsenalul nuclear,
chimic şi biologic israelian şi să prevină Iranul de la dobândirea aceloraşi arme,
atunci de ce nu ar trebui să studiem serios toate opţiunile disponibile, inclusiv
achiziţionarea de arme de distrugere în masă, astfel încât generaţiile viitoare să nu
dea vina pe noi pentru că am neglijat cursurile de acţiune, referitoare la proliferarea
pericolelor care ne privesc” 13 .
Temerea că programului militar nuclear iranian ar avea succes a determinat o
serie de specialişti în studii de securitate să afirme să acest lucru ar putea declanşa o
cursă a înarmărilor nucleare în regiune, competiţie la care şi statele arabe din Golf vor
trebui să dezvolte relaţii de securitate cu actori statali care au dezvoltate capacităţi în
acest domeniu şi să găsească soluţii pentru întărirea sectorului securităţii militare. În
11
John J. MEARSHEIMER,Tragedia politicii de for ă, Editura AntetXX Press, Filipe tii de Târg,
2001, p.8.
12
James M. LINDSAY şi Ray TAKEYH, After Iran gets the bomb, Foreign Affairs,
http://www.foreignaffairs.com/articles/66032/james-m-lindsay-and-ray-takeyh/after-iran-gets-thebomb,
accesat la data de 08.10.2012.
13
Arabia saudită nu se lasă mai prejos-se dotează cu arme nucleare,
http://www.ziare.com/international/stiri-externe/arabia-saudita-nu-se-lasa-mai-prejos-se-doteazacu-arme-nucleare-1137948,
accesat pe 17.10.2012.
292