Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Aşa cum răspunde Sergei Konoplyov (Directorul Programului de Securitate la
Marea Neagră şi al Programului de Securitate SUA-Rusia, în cadrul Universităţii
Harvard) într-un interviu prezentat de Supliment la Pulsul Geostrategic 109, „Zona
Extinsă a Mării Negre este deja parte din interesul de a considera această regiune nu
doar una de litoral estic, ci care să includă şi Caucazul şi ţări ca Azerbaidjan şi
Moldova, fără ieşire la mare” 4 .
Pe de altă parte, interesele Rusiei sunt evidente în zonă: Belarus-ul şi Ucraina
sunt statele slave ce desăvârşesc unitatea slavă, zona de influenţă pan-slavistă,
simbolul vechiului Imperiu. Totuşi, originea comună nu este suficientă pentru a
şterge memoria ucrainenilor despre foametea şi pauperitatea la care a fost damnată în
epoca stalinistă. Moldova reprezintă avanpostul rus la Uniunea Europeană, iar
Georgia (Caucazul) este avanpostul Mării Negre şi traiectul conductelor de livrări de
energie către Europa, alături de Belarus.
În context, Moscova a utilizat diplomaţia energetică pentru a supune şi a
„pedepsi” ecourile pro-occidentale ale vecinilor. Invitaţia pe care aceştia au adresat-o
UE şi NATO au fost percepute ca ostile la Moscova. Replica a constat în sistarea
livrărilor de hidrocarburi către vecinii ostili, şi chiar ducerea la îndeplinirea
prognozelor. Tactica a fost una de succes pe termen scurt, întrucât Europa a somat
statele victimizate la reconsiderarea poziţiei, în timp ce tonalitatea vis-a-vis de
furnizor este una docilă, sfătuind, cel mult, Moscova la o regândire de poziţii şi
sugerând o remediere a litigiilor. Europa vedea prin aceasta o ameninţare directă la
securitatea energetică europeană.
Intervenţia în Georgia a fost una de amploare, şi cu implicaţii multiple.
Războiul de cinci zile care a supus regimul de la Tbilisi a fost o declaraţie răspicată
că Rusia nu va asista tacit la expansiunea NATO în zona ei de influenţă, însă a relevat
slăbiciunile sale militare, lipsa de coeziune a atacului, armamentul de generaţie
desuetă.
În privinţa Ucrainei, putem afirma că acest litigiu ruso-ucrainean este unul de
fond; poziţiile Ucrainei sunt intransigente în ceea ce priveşte flota Mării Negre, baza
militară de la Sevastopol (simbolul cruciadei ruse în Ucraina), posesiunea Crimeei.
Belarus-ul se află într-un mariaj formal cu Moscova. La 26 mai, 1995 a fost
încheiată Uniunea Vamală Rusia-Belarus, la 2 aprilie, 1996 a fost creată Uniunea
Republicilor Suverane, iar la 2 aprilie, 1997 a luat fiinţă Uniunea Rusia-Belarus. În
pofida acordurilor, există disensiuni în plan practic. Ca exemplu, declaraţiile
Belarusului sunt departe de a fi pozitive faţă de Kremlin, iar în privinţa republicilor
separatiste osetine, Belarus nu a recunoscut independenţa Abhaziei şi Osetiei.
În tot acest timp, majoritatea locuitorilor din Balcani îşi arată pesimismul faţă
de viitorul ce îi aşteaptă punându-şi încrederea în aderarea la Uniunea Europeană,
fapt relevă inclusiv de un sondaj Gallup dat publicităţii, pe 2 iulie 2012, de către
agenţia Reuters.
Potrivit sondajului, principalele motive de pesimism sunt sărăcia, şomajul,
lipsa de încredere în politicieni şi teama de posibile conflicte în viitor. În aceste
4 http://www.ingepo.ro/materiale/485.
188