Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

1. În secolul XIX şi prima parte a secolului XX, am observat o împărţire
multipolară a puterii la nivel mondial şi o luptă permanentă pentru câştigarea sferelor
de influenţă cu actori principali, Germania, Franţa, Marea Britanie, Imperiul Ţarist şi
Statele Unite ale Americii. Lupta pentru putere a condus la două războaie mondiale
cu pierderi de resurse imense pentru întreaga omenire, dar a condus la o schimbare a
centrelor de putere mondială. A apărut bipolarismul centrelor de putere.
2. Astfel, după cel de-al doilea război mondial, sferele de influenţă şi de putere
au fost împărţite între SUA şi Uniunea Sovietică. Cele două superputeri au căutat, dar
prin mijloace diferite, să obţină hegemonia asupra întregului sistem politic
internaţional. În timp ce Uniunea Sovietică a abordat o ideologie a dreptului maselor
proletare de a conduce sistemul politic propriu, asigurat de o forţă militară uriaşă,
Statele Unite au dezvoltat un sistem economic ce a permis celorlalte state afectate de
război să se refacă economic, dar într-un sistem politic influenţat de americani.
Dezvoltarea economică accentuată a statelor din vestul Europei, crearea Uniunii
Europene, care are la baza sa, raţiuni economice, a condus la accentuarea hegemoniei
SUA în lume şi în cele din urmă la colapsul Uniunii Sovietice. Războiul Rece lua
sfârşit, iar învingătorul erau SUA.
3. Sfârşitul secolului XX scoate în prim-planul sistemului politic internaţional
o singură super-putere Statele Unite ale Americii. Timp de aproape 20 de ani SUA a
fost singurul stat care şi-a manifestat influenţa peste tot în lume. Astăzi însă, se pare
că această hegemonie se apropie de sfârşit, noi actori căutând să aspire la împărţirea
puterii în sistemul politic mondial.
1. Dispersia puterii în sistemul politic mondial actual
1.1. Teoria nonpolarităţii
La o primă vedere, lumea de astăzi pare să fie multipolară. Principalele puteri
(China, Uniunea Europeană, India, Japonia, Rusia şi Statele Unite), combinate,
reunesc cam jumătate din populaţia globului, 75% din PIB-ul global şi 80% din
cheltuielile destinate apărării.
Totuşi, unii analişti consideră că aparenţele sunt înşelătoare. Lumea de astăzi
diferă substanţial de ceea ce numim un sistem multipolar clasic, pentru că se observă
o dispersare fără precedent a puterii către numeroşi centri de putere, dintre care doar
o parte sunt state.
Într-adevăr, o emblemă a noii lumi este aceea că statele-naţiuni şi-au pierdut
monopolul asupra puterii şi capacităţii de a influenţa singure dinamicile globale.
Autoritatea şi puterea statelor este astăzi împărţită cu actorii principali ai globalizării:
organizaţii globale şi regionale, ONG-uri, corporaţii internaţionale.
Primatul Americii este contestat şi în domeniul eficienţei militare: a aloca
bugete imense apărării nu înseamnă o securitate absolută. Momentul 11 septembrie
2001 a arătat cum o organizaţie teroristă poate cauza, cu investiţii minimale, niveluri
de distrugere de mare amploare. Multe dintre inovaţiile tehnologice de ultima oră ale
armatei SUA au o utilitate redusă în contextul campaniilor de insurgenţă şi de gherilă
urbană.
64