Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

de schimbare radicală a principiilor tradiţionale ale managementului şi evidente
transformări în ceea ce priveşte strategia şi doctrina, organizarea, dotarea, instruirea,
lupta şi operaţia, protecţia şi modul de soluţionare a conflictelor, influenţe care se
manifestă prin creşterea complexităţii acţiunilor militare datorită împletirii scopurilor
militare cu cele civile, implicării în acţiuni a alianţelor şi parteneriatelor, a contopirii
clasicelor niveluri strategice, operative şi tactice la nivelul unei singure operaţiuni.
Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor are scopul de a dezvolta
capabilităţi operaţionale limitând costurile şi orientând către lucrul în reţea a surselor
de informaţii, decidenţilor şi executanţilor. Concepte precum războiul bazat pe reţea
şi urmaşul său, capabilităţile NATO facilitate de reţea (NNEC – NATO Network
Enabled Capability), sunt desemnate să dezvolte şi să extindă capacităţi importante,
spre exemplu: culegerea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor; calitatea deciziei şi
eficienţa comenzii; cooperarea între structuri diferite şi între niveluri diferite ale
aceleiaşi structuri; flexibilitatea utilizării unităţilor şi sistemelor de apărare. 10
Potrivit specialiştilor în domeniul militar, forţa militară a viitorului trebuie să fie
dislocabilă, cu capabilităţi întrunite, care să-i permită să desfăşoare un spectru complet de
operaţii, complet interoperabilă cu forţele coaliţiilor din care face parte, dar şi cu autorităţile
civile şi nonguvernamentale. Această forţă trebuie să fie uşor reconfigurabilă, să dispună
de capabilităţi de autosusţinere şi să poată să opereze într-un mediu în care toate sistemele
tehnice, centrele de decizie şi vectorii de lovire sunt integrate.
Noul tip de confruntare armată determină luarea în calcul a următoarelor elemente:
- determinarea raportului de forţe nu trebuie să mai fie unilateral (energetic) şi nici static,
este necesar să cuprindă şi coeficienţi de amendare sau de multiplicare informaţională;
- dispariţia noţiunii clasice de front atrage, în mod normal, şi dispariţia
conceptului de sector principal de luptă, ceea ce a impus atât conceptul de „apărare
omnidirecţională“, cât şi conceptul de „concentrare de vectori“, renunţând la
conceptul concentrării clasice sau statice de trupe;
- raportul clasic 3:1 ca minim necesar între forţele care atacă şi forţele care se
apără va fi puternic amendat de viteza şi puterea acţională a sistemelor militare de
luptă angajate în teatrul de operaţii;
- rezerva va fi multidimensională, cu viteză de reacţie adecvată intervenţiei şi cu
un grad sporit de compatibilitate acţională şi informaţională;
- potenţialul de luptă de care dispune sistemul militar nu va fi o însumare a
posibilităţilor de luptă ale subsistemelor, ci este un factor de calitate, cu totul nou,
aproximat pe baza legii pătratice a lui Lancaster;
- contraatacul va rămâne un multiplicator de putere, precum în cazul clasic, fiind
privit ca un factor de dinamism acţional, în măsură să conducă atât binomul măsuri
inamice – contramăsuri proprii, cât binomul măsuri proprii – contramăsuri inamice,
bineînţeles cu preluarea iniţiativei de la adversar;
- victoria trebuie prevăzută, obţinută şi evaluată cel puţin în cele trei dimensiuni
(informaţională, structurală şi acţională), pentru că altfel se transformă doar în
10
Cf. G. TIMOFTE, R.V. VASILE, Direcţiile de evoluţie a sistemelor C4ISR impuse de cerinţele
rezultate din conflictele militare contemporane, Sesiunea de comunicări ştiinţifice Strategii XXI,
Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“, Bucureşti, 2008, p. 2.
115