Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

ăzboiului în sine. În sens larg, războiul mediatic cuprinde întreg spectru de
confruntări, purtate exclusiv de mass-media, atât între presa provenind din taberele
adverse aflate în conflict, cât şi cele dintre diferitele organe ale mass-media
aparţinând aceleiaşi părţi, referitoare la războiul în cauză, pentru impunerea propriilor
puncte de vedere 4 .
Guvernul iugoslav a publicat pe o pagină de Internet în primăvara anului 1999
următoarea definiţie: Războiul mediatic constă într-un repertoriu de tehnici şi
presiuni psihologice aplicate de lobby-ul internaţional, organizaţii şi indivizi pentru
atingerea scopurilor lor politice, prin utilizarea mass-media împotriva unor grupuri
ţintă din propria ţară sau în străinătate pe perioade extinse de timp 5 .
Confruntarea nu este sesizată de majoritatea populaţiei din cauza insuficentei
pregătiri a ei în domeniu. Metodele de luptă sunt adaptate armelor cu care se poartă
confruntarea: informaţia, cuvântul, imaginea. Acţiunile vizează scopuri greu de
urmărit pentru un om obişnuit.
Războiul mediatic are că ţintă de cele mai multe ori, o naţiune, un stat şi acest
lucru duce la o confruntare de mari dimensiuni cu repercusiuni pe plan mondial.
Atacatorul este la rândul lui, de cele mai multe ori, un alt stat. Confruntarea nu prea
apare în nici o strategie sau doctrina militară. O astfel de menţiune ar însema automat
recunoaşterea implicării armatei în mass-media ceea ce ar pune sub semnul întrebării
libertatea şi independenţa presei.
2.2.6. Războiul cibernetic
Uşor de organizat, ieftin de implementat şi dificil de prevăzut, atacurile
cibernetice au crescut în ultimii ani ca număr, diversitate şi intensitate, dovedind că
spaţiul cibernetic este un mediu dinamic, în care pot avea loc variate game de acţiuni,
evidenţiind vulnerabilităţile sistemelor şi infrastructurilor cibernetice.
Multe vulnerabilităţi ale reţelelor de comunicaţii sunt uşor de exploatat, iar
oamenii şi organizaţiile de pretutindeni se pot conecta la aceste reţele, dincolo de
graniţele naţionale. De asemenea, tehnologia informaţiei permite cu uşurinţă
ascunderea locului şi identităţii persoanelor şi organizaţiilor care profită de aceste
vulnerabilităţi.
Instrumente şi resurse de atac pot fi găsite chiar şi pe Internet. Totodată, sunt
descoperite şi exploatate permanent noi vulnerabilităţi ale reţelelor. Mai mult decât
atât, interconectarea reţelelor şi dependenţa tot mai crescută de aceste infrastructuri
fac din activitatea în reţea o perspectivă tot mai atractivă pentru hackeri şi pentru cei
care se ocupă cu culegerea de informaţii 6 .
În timp, a luat naştere un nou spaţiu – „ciberspaţiul” – în care există noi tipuri
de vulnerabilităţi, noi vectori de atac şi în care atacatorii nu mai sunt limitaţi de
locaţia lor geografică. Ciberspaţiul se extinde pe glob oriunde există calculatoare şi
Internet sau orice alt mijloc de comunicare. Mai mult, conflictele umane moderne s-
4
Cătalin HENTEA, Propaganda fără frontiere, Bucureşti, Editura Nemira, 2002, p. 24.
5
http:/.gov.yu/mediawar/mediawar.htm - luna februarie 1999.
6
Gabriel CURCULESCU, Mircea ŞTEFAN, Capabilitatea CERT vs. agresiunea cibernetică în
spaţiul euro-atlantic, Revista Intelligence, nr. 19, Bucureşti, 2011, p. 46.
355